Nicolae Ceaușescu a cerut încetarea imediată a bombardamentelor americane în Vietnam!
Conversația dintre Dl Richard H. Davis și Nicolae Ceaușescu se concentrează pe subiectul Războiului din Vietnam. Ambasadorul a cerut o întâlnire pentru a clarifica poziția SUA și pentru a discuta despre încetarea ostilităților în Vietnamul de Sud. Davis a subliniat că SUA și aliații săi se află în Vietnam pentru a contracara agresiunea străină, dar că obiectivul lor rămâne același – „înfăptuirea unei păci durabile”. Cu toate acestea, Ceaușescu a exprimat o opoziție vehementă față de prezența militară americană în Vietnam și a cerut încetarea imediată a bombardamentelor pentru a crea premisele unui dialog pașnic între părți. A subliniat, de asemenea, că este important ca SUA să ia în considerare și prestigiul Vietnamului și să ofere o ieșire onorabilă pentru toate părțile implicate. România s-a arătat interesată să ajute la identificarea unei soluții rapide și pașnice privind conflictul din Vietnam, considerând că acest lucru ar avea un impact pozitiv asupra relațiilor internaționale.
31 ianuarie 1967
Dl Richard H. Davis: „Vă mulțumesc, domnule secretar general, pentru că m-ați primit. Știu cât de ocupat sunteți și apreciez această oportunitate de a avea, pentru prima dată, o conversație cu dumneavoastră.
La originea solicitării mele de a vă vedea, domnule secretar general, se află conversația pe care am avut-o la 22 ianuarie cu președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și cu ministrul de Externe, domnul Manescu, în tren, după excursia de vânătoare organizată pentru șefii misiunilor diplomatice acreditați la București.
Una dintre întrebările adresate cu această ocazie de ministrul de externe, domnul Manescu, a fost dacă guvernul american înțelege corect politica României. Am răspuns atunci – și aș vrea să subliniez și acum, în discuția cu dvs. guvernul și administrația SUA înțeleg cu adevărat politica guvernului român, că am urmărit cu mare interes demersurile întreprinse de România în ultimii ani în ceea ce privește consolidarea independenței sale naționale, am urmărit măsurile întreprinse de România în vederea stabilirii unor bune relații cu toate țările și, de asemenea, eforturile și contribuțiile pozitive aduse de România pentru diminuarea tensiunilor, considerând că aceasta reprezintă, în același timp, o contribuție la reglementarea problemelor litigioase și la îmbunătățirea relațiilor dintre toate țările.
Însă, în special un aspect al convorbirilor noastre, în legătură cu Vietnamul, a fost motivul pentru care am solicitat această întâlnire, pentru a avea posibilitatea de a ne explica poziția. În tren, am discutat cu președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și cu ministrul de externe, domnul Manescu, chestiunea Vietnamului și alte probleme conexe. Am raportat această conversație la Washington, așa cum a cerut ministrul de externe. Tocmai de aceea am cerut să fiu primit de dumneavoastră, deoarece guvernul țării mele continuă să manifeste un interes acut pentru orice pas care ar putea duce la o rezolvare pașnică și la instalarea păcii în Vietnamul de Sud.
Nu vreau să vă răpesc prea mult timp, cu explicații ale opiniilor noastre în legătură cu originea și istoria evoluției situației din Vietnam, pentru că știu că aceasta este o chestiune în care opiniile noastre diferă. Cu toate acestea, aș dori să menționez câteva elemente esențiale ale poziției noastre.
În primul rând, noi și aliații noștri ne aflăm în Vietnam în virtutea unei obligații, pe baza unui tratat, pentru a acționa în vederea contracarării pericolului de agresiune împotriva Vietnamului de Sud. Cu toate acestea, obiectivul nostru rămâne acela de a pune capăt tuturor luptelor, tuturor ostilităților și manifestărilor de violență. După cum am spus, urmărim realizarea unei rezolvări onorabile și durabile în această parte a lumii, iar Acordurile de la Geneva din 1954 și 1962 pot reprezenta o bază pentru o astfel de rezolvare. Acest lucru a fost menționat, de asemenea, în Declarația membrilor Pactului de la Varșovia din iulie anul trecut.
La începutul discuției m-am referit la conversația pe care am avut-o cu președintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, și cu ministrul de externe. Ministrul Manescu a spus că, în legătură cu necesitatea încetării bombardamentelor asupra Vietnamului de Nord, S.U.A. cere întotdeauna un semnal care să arate ce se va întâmpla după aceea. El a explicat că încetarea bombardamentelor ar putea conduce la negocieri în vederea obținerii unei soluții pașnice și, de fapt, că un astfel de semnal a fost deja dat.
Aici trebuie să menționez două puncte esențiale. Statele Unite ale Americii nu pot în niciun caz să oprească bombardamentele în schimbul unui simplu acord de a se angaja în negocieri. Răspunsul reciproc pe care îl așteptăm din partea Hanoiului trebuie să fie concret și trebuie să conțină, într-o formă sau alta, promisiunea unor opriri reale pentru începerea unui proces în direcția detensionării.
Așadar, în concluzie – având în vedere discuția cu președintele Chivu Stoica și cu ministrul de externe Manescu, faptul că guvernul dumneavoastră este la curent cu poziția Hanoi și că guvernul meu continuă să manifeste un profund interes pentru a ajunge la o soluție pașnică de lungă durată și nu la o victorie militară – sunt sigur că guvernul meu ar aprecia foarte mult orice comentariu sau observație pe care dumneavoastră, domnule secretar general, ați dori să o faceți.
Opinia transigentă a lui Nicolae Ceaușescu
Nicolae Ceaușescu: „Deși ați început cu mai multe aprecieri asupra politicii României, voi lăsa acest lucru pentru final și aș dori să încep direct cu problema Vietnamului.
Desigur, poziția noastră privind cauzele și modul în care s-a ajuns la acest conflict este cunoscută și nu doresc să prezint mai departe această poziție. În același mod, domnul ambasador a subliniat, de asemenea, că aici pozițiile noastre diferă.
Cu siguranță că este foarte dificil de explicat de ce se află SUA în Vietnam. Într-adevăr, acest lucru nu este înțeles nici măcar de toți cetățenii americani, ca să nu mai vorbim de alte guverne și alte popoare care nu înțeleg – și le este greu să înțeleagă – de ce SUA își trimit trupele în Vietnam. Acest motiv al apărării Vietnamului împotriva agresiunii străine nu își găsește, cel puțin după știința mea, nicio justificare. Nu cunosc nicio altă țară care să fie amenințată într-un fel sau altul de un Vietnam independent. Mă refer la o amenințare militară.
În ceea ce privește obiectivul acțiunilor Statelor Unite ale Americii, aș dori să vă exprim considerațiile mele fără prea multă diplomație. Știu puțină diplomație și, în acest caz, este o problemă în care lucrurile trebuie spuse cu cea mai mare claritate. Domnul ambasador a prezentat obiectivul actual al S.U.A., în sensul că acesta urmărește încetarea luptelor și realizarea unei păci durabile în Vietnam.
Dacă acesta este obiectivul Statelor Unite ale Americii în Vietnam, nu văd ce le împiedică să realizeze acest obiectiv?!
În primul rând, în ceea ce privește actele de război împotriva Republicii Democratice Vietnam. Aici, de fapt, este vorba de o acțiune unilaterală. R. D. Vietnam nu duce în niciun caz un război împotriva armatei americane sau împotriva Statelor Unite ale Americii, în afară de operarea trupelor sale antiaeriene pentru a se apăra de bombardamentele americane. Totuși, acestea sunt acte de apărare, și nu de război împotriva S.U.A.
Astfel, vedeți cum ar fi foarte ușor și foarte simplu pentru S.U.A. să-și realizeze primul obiectiv, prin încetarea bombardamentelor împotriva R. D. Vietnam. A face acest lucru ar fi un pas extrem de serios pe calea realizării obiectivului pe care îl afirmați. Urmată și de alți pași, s-ar ajunge la realizarea obiectivului afirmat de domnul ambasador, precum cel pe care îl urmărește S.U.A.
După părerea mea și, în general, a guvernului român, problema încetării bombardamentelor ar constitui începutul celei mai bune căi pentru găsirea drumului de încetare a actelor de război în Vietnam în general. Din câte știu, și R. D. Vietnam acordă atenție acestei probleme destul de importante și o consideră, în același mod, una dintre măsurile esențiale pentru a se ajunge la negocieri și la încetarea generală a actelor de război în Vietnam.
V-ați referit la faptul că guvernul american dorește anumite garanții. Pentru mine, cel puțin, nu este clar ce „anumite garanții” ar dori Statele Unite ale Americii?!
Vedeți, dumneavoastră insistați asupra prestigiului SUA, deși continuarea acestui bombardament nu consolidează acest prestigiu. Credeți că veți reuși să determinați guvernul sau poporul Republicii Democrate Vietnam să capituleze în vreun fel? Vedeți, trebuie să vă gândiți și la prestigiul Vietnamului. Într-adevăr, este o țară mai mică, dar a dovedit, în decursul istoriei, că știe să-și apere independența, atât în timpul perioadei foarte lungi de ocupație chineză, cât și în timpul ocupației franceze. Atunci, dacă doriți o ieșire onorabilă, de ce nu le oferiți celorlalți posibilitatea de a găsi o ieșire onorabilă?!
Astfel, în opinia mea, primul pas care ar trebui făcut ar fi ca S.U.A. să înceteze bombardamentele fără nicio condiție.
Desigur, România nu este, ca să spunem așa, aproape de teatrul de război. Cunoașteți relațiile noastre cu Vietnamul de Nord. Nu vreau să vi le prezint eu. Noi acordăm sprijin Vietnamului de Nord. Avem legături și cu Statele Unite ale Americii, care ar putea fi și mai bune, dar despre asta vom vorbi mai târziu. Pornind de aici, suntem interesați să ajungem la o soluție la acest conflict din Vietnam cât mai repede posibil. După părerea mea, acest lucru corespunde și cu interesele Statelor Unite, și cu interesele Vietnamului, dar și cu interesele celorlalte țări implicate. Existența acestui conflict constituie un obstacol în momentul de față pe calea îmbunătățirii relațiilor internaționale în general și a relațiilor diferitelor state cu S.U.A. Având în vedere acest lucru, și noi, ca și celelalte țări, suntem interesați să ajungem la o rezolvare cât mai grabnică a războiului din Vietnam.”
Sursa: Wilson Center, Arhivele Digitale
