Evadarea prizonierilor
În lagărul de prizonieri exista deja un grup care complota să scape, iar Oliver a fost interesat să ajute. Le-a venit ideea să folosească un aparat de exerciții, numit calul de lemn, pentru a se salva. Au început să-l construiască folosind scânduri de lemn din lăzile Crucii Roșii, făcând un spațiu în care bărbații se puteau ascunde. În fiecare zi, bărbații așezau calul de lemn în curtea lagărului, în zona unde începeau să-și sape tunelul care îi ajuta să evadeze. În timp ce unii săpau, ceilalți își făceau exercițiile zilnice pentru a fi evitate suspiciunile.
Fiecare dintre bărbați avea propriul rol în acest complot. Oliver a fost responsabil pentru transportarea și ascunderea pământului rămas în urma săpăturilor. Max Colquhoun, un alt prizonier care participa la planul de evadare, avea aceeași responsabilitate. „Ne-am asigurat că toată lumea din lagăr era plecată când noi mutam pământul”, a spus Mac.
Zilnic, timp de trei ore, bărbații își săpau tunelul. După 114 zile de săpat, doar trei dintre prizonieri au reușit să scape, Oliver Philpot fiind unul dintre ei. Potrivit lui Mac Colquhoun, cei trei au fost aleși dintr-un anumit motiv. „Oamenii care au fost selectați vorbeau germana, cunoșteau țara și aveau șanse să ajungă acasă”, a spus el.
Un adevărat succes
În ziua evadării, cei trei bărbați au fost transportați la tunel, folosind calul de lemn, în care au așteptat până când s-a lăsat noaptea. Cu toate acestea, când bărbații au ajuns la capătul tunelului, au descoperit că se aflau la 12 centimetri de locul în care trebuiau să ajungă. Cei trei bărbați s-au separat, doi dintre aceștia ducându-se spre Danzig. Oliver deja avea o altă identitate și o poveste pregătită, în cazul în care ar fi fost vreodată interogat.
În cele din urmă, a plecat spre Suedia, ajungând ulterior în Anglia, primind pe 16 mai 1944 Crucea Militară. În 1946, Philpot și-a continuat cariera în industria alimentară, devenind director executiv la Findus, o companie de produse congelate. Povestea evadării celor trei prizonieri a inspirat filmul din 1950 „Calul de lemn”, Oliver Philpot scriindu-și autobiografia denumită „Călătorie furată”. În 1993 moare, iar cenușa sa este împrăștiată în râul Tamisa.
