Povestea mai puțin cunoscută a Mafiei Dixie, „Cosa Nostra” din sudul Statelor Unite
Spre deosebire de Mafia tradițională, acest grup nu era unit de moștenirea etnică și nu avea o ierarhie sau un jurământ cunoscut. În schimb, Mafia Dixie era o bandă de escroci – care erau dispuși să comită aproape orice infracțiune dacă era vorba de mulți bani la mijloc.
De la asasinarea unor figuri de referință, la incendierea clădirilor și la crearea unor scheme elaborate de șantaj, Mafia Dixie era cunoscută în toată lumea ca fiind o „bandă care ar face orice pentru bani”. Deși inițial aveau sediul în Biloxi, Mississippi, nu a durat mult până când au ajuns să se extindă în tot sudul țării.
Timp de zeci de ani, această bandă a acționat în afara legii și a lovit pe oricine le stătea în cale. Dar, la începutul anilor ’90, rețeaua s-a prăbușit în cea mai mare parte. Unul dintre liderii de frunte, Kirksey McCord Nix Jr. a fost prins conducând o escrocherie din închisoare și chiar ordonând o lovitură mafiotă din spatele gratiilor. Cu toate acestea, în ciuda represiunii masive a foștilor membri, mulți cred că grupul este încă activ în secret și astăzi.
Departe de a fi o organizație complexă, această grupare criminală era o rețea de „bătăuși”, după cum îi numea FBI-ul
Acționau în principal în Biloxi, Mississippi, dar în curând activitatea grupului s-a extins din Atlanta, Georgia, până în Tulsa, Oklahoma. Cu o istorie a criminalității mai veche decât Statele Unite însăși, Biloxi își căpătase pentru prima dată reputația de paradis al jocurilor de noroc ilicite în secolul al XVII-lea. Această istorie dubioasă – și corupția permanentă a oficialilor locali – au făcut din oraș un loc atractiv pentru infractori.
Până în anii ’80, liniile de demarcație între oficialii guvernamentali și membrii Mafiei Dixie au devenit atât de evidente, încât autoritățile federale au desemnat întregul birou al șerifului din comitatul Harrison din Mississippi drept o întreprindere criminală.
În afară de formarea de alianțe cu unii membri ai forțelor de ordine, gruparea criminală a lucrat alături de alți mafioți. Deși Mafia Dixie nu avea legături oficiale cu organizația „La Cosa Nostra„, aceștia au avut o „înțelegere” cu un cunoscut șef mafiot pe nume Carlos Marcello.
A operat în New Orleans cam în aceeași perioadă în care Mafia Dixie a ajuns la putere. Marcello a tolerat prezența grupării atâta timp cât aceștia respectau regulile sale și plăteau pentru ospitalitatea sa. Unii membri ai Mafiei Dixie ar fi fost angajați să colecteze datorii și să comită crime pentru el.
„Pentru bani, șeriful și ofițerii loiali lui eliberau prizonieri din închisoarea districtului, protejau transporturile de droguri și ascundeau fugari. În tot felul de lucruri la care vă puteți gândi, ei erau implicați”, a declarat agentul special FBI pensionat Keith Bell.
Infracțiunile cu miză mare ale grupării
În 1967, șeriful din comitatul McNairy, Buford Pusser, și soția sa au fost atacați în Tennessee – drept răzbunare pentru acțiunile lui Pusser împotriva Mafiei Dixie. Pusser a supraviețuit în cele din urmă atacului, dar soția sa, Pauline, a fost ucisă.
Kirksey McCord Nix Jr., una dintre figurile principale ale rețelei, a fost suspectat drept unul dintre autorii atacului. În anii următori, trei suspecți (fără Nix), au suferit decese misterioase ce ar fi fost cauzate de Pusser. Povestea de răzbunare a șerifului a fost descrisă mai târziu în filmul „Walking Tall” din 1973.
De asemenea, a existat și celebra „crimă din tabăra de țigani” din Louisiana. În noaptea de 18 februarie 1969, cel puțin cinci presupuși membri ai Mafiei Dixie au jefuit Skeebow Trailer Court de lângă lacul Pontchartrain, unde angajații carnavalurilor ambulante își instalaseră tabăra.
Agresorii – mascați și înarmați – au întins o ambuscadă în tabără și au folosit lanțuri și lacăte pentru a-și imobiliza victimele. Banda a pătruns apoi în 10 rulote în căutarea de obiecte de valoare și bani. Au strâns aproximativ 12.000 de dolari, deși este posibil ca victimele să nu fi declarat furtul pentru a evita problemele fiscale.
Au existat cel puțin două victime: Margie George, o ghicitoare în vârstă de 44 de ani, care a fost ucisă cu un cuțit pentru că a refuzat să dezvăluie locația unui seif, și Gary Elbert McDaniel, un cunoscut asociat al Mafiei Dixie, care a fost găsit mort la o lună după crimă. Inițial, autoritățile au speculat că membrii bandei l-au ucis pe McDaniel pentru că se temeau de faptul că acesta era informator.
Până în anii ’80, mulți membri importanți ai rețelei au ajuns în închisoare
Fără știrea autorităților, liderul organizației, Kirksey McCord Nix Jr., orchestra o schemă elaborată de șantaj din spatele gratiilor. La acea vreme, Nix ispășea deja o condamnare pe viață pentru o crimă din 1972 (fără vreo legătură cu moartea soției lui Buford Pusser). Acesta credea că, dacă ar fi avut destui bani, ar fi putut ieși din închisoare.
Din celula sa din penitenciarul de stat din Louisiana, Nix a creat o „înșelătorie pentru inimile singuratice” care viza homosexuali inofensivi. El a plasat anunțuri în publicații gay, dându-se drept un tânăr chipeș pe nume Eddie Johnson, pentru a atrage scrisori de la cititori naivi.
Nix convingea victimele să trimită mafiei sume mari de bani pentru a plăti „apărarea sa legală”. Nu după mult timp, alți deținuți din Mafia Dixie s-au implicat în înșelătorie, plasând mai multe fotografii false în publicațiile pentru homosexuali.
„Au intrat o mulțime de bani”, a declarat fostul agent special FBI, Keith Bell. „Au fost sute de victime. Un tip din Kansas și-a ipotecat casa și a trimis 30.000 de dolari escrocilor”.
Operațiunea s-a destrămat când jumătate de milion de dolari au dispărut brusc
Fostul avocat al lui Nix, Pete Halat, care mai târziu a devenit primarul orașului Biloxi, a aruncat vina pentru dispariția banilor pe fostul său partener de la firma de avocatură, Vincent Sherry, care pe atunci era judecător în Mississippi.
După ce mafia ar fi ordonat un asasinat împotriva judecătorului, Sherry și soția sa au fost uciși în casa lor din Mississippi în 1987. Nix și, mai târziu, Halat au fost condamnați în conspirația ce a condus la moartea judecătorului. Halat a fost eliberat din închisoare în 2012, în timp ce Nix continuă să ispășească o condamnare pe viață.