Cine a fost primul gangster care a dezvăluit cele mai întunecate secrete ale Mafiei?
Drept urmare, în ciuda încercărilor autorităților de a-i incrimina pe liderii mafioți, acești „băieți deștepți” au scăpat literalmente nepedepsiți. Acest lucru s-a întâmplat până când mafiotul Joe Valachi a început să vorbească.
În anii ’60, Joseph Valachi a dezvăluit public cele mai murdare secrete ale Mafiei, cunoscute până atunci doar de către cei din interiorul crimei organizate, în cadrul unui proces public, în calitate de martor al guvernului. El a divulgat cele mai ascunse afaceri ale sale în fața ziariștilor și a camerelor de luat vederi. Ca urmare a acestui proces, crima organizată a înregistrat o creștere a numărului de membri care s-au denunțat între ei.
Alfa și Omega din Omertà
Mafia a prețuit conceptul codului de tăcere încă de la începuturile sale. În Sicilia, micile miliții sau bande reușeau să se sustragă autorităților prin tăcere și prin refuzul de a-și denunța colegii gangsteri – chiar și pe rivalii lor. Mafioții au stabilit o politică universală ce presupunea ca dușmanii și aliații să se protejeze reciproc în fața forțelor de ordine și să se respecte între ei la standarde care încorporau concepții de fraternitate și onoare.
În Italia, această politică a fost numită omertà. Când crima organizată italiană a ajuns în America, omertà a prins rădăcini în cultura criminală americană. Acest lucru a complicat situația pentru autoritățile americane.
Când erau aduși în boxa martorilor, mafioții invocau adesea al Cincilea Amendament și refuzau să se autoincrimineze. Ca urmare, organele de aplicare a legii nu obțineau aproape nimic atunci când îi chemau pe infractori sau pe asociații lor să depună mărturie.
Născut în East Harlem, New York, la 22 septembrie 1904, Valachi a fost predestinat criminalității încă din tinerețe. Părinții săi erau imigranți italieni săraci, iar tatăl său era un alcoolic violent.
Prima sa incursiune în lumea crimei a început la volanul unei mașini de evadare folosită de hoții mărunți cunoscuți sub numele de „Minutemen” – pentru că puteau să dea spargeri și să dispară în câteva minute.
După ce a executat doi ani de închisoare, până în anul 1923, Valachi s-a alăturat familiei Reina, cunoscută sub numele de familia criminală Lucchese. Acesta a fost „soldat” în războiul dintre șefii Joe Masseria și Salvatore Maranzano.
Valachi a lucrat ca bodyguard pentru Maranzano până când acesta, impreună cu Masseria, au fost uciși de Charles „Lucky” Luciano – care, în consecință, a preluat conducerea celor Cinci familii.
În cele din urmă, în anul 1959, a fost condamnat pentru trafic de droguri
În 1962, șeful mafiot Vito Genovese a suspectat că Valachi și-a denunțat colegii din Mafie și a ordonat o lovitură împotriva acestuia. Înspăimântat, Valachi a ucis în închisoare un bărbat despre care credea că este un asasin plătit de Genovese.
Între timp, procurorul general Robert F. Kennedy era pe urmele Mafiei. El dorea ca Departamentul de Justiție să doboare cu orice preț crima organizată. Ținta sa numărul unu era Mafia italiană, dar RFK avea nevoie de cineva din cadrul organizației pentru a-l ajuta. Eforturile anterioare ale lui RFK de a răsturna șefii Mafiei nu au avut succesul scontat, deoarece mafioții respectau cu strictețe omerta.
Valachi era disperat să se salveze, așa că a apelat la singurii oameni despre care era convins că îl pot opri pe Genovese: guvernul federal. În schimbul încălcării celui mai important cod de onoare din cadrul Mafiei și al pledoariei de vinovăție la o acuzație de omor, Joe Valachi a fost de acord să divulge toate informațiile pe care le avea despre activitățile Mafiei.
Audierile lui Joseph Valachi
După cum a remarcat Selwyn Raab în cartea sa „Cinci familii”, pentru prima dată, autoritățile americane aveau informații de la sursă despre modul în care funcționa Mafia, despre codurile sale de onoare, precum și despre structura acesteia. Valachi le-a spus autorităților chiar și porecla Mafiei, „Cosa Nostra”.
Odată ce aveau aceste informații, federalii puteau să facă dreptate în fața publicului. Au organizat o audiere în care Valachi urma să depună mărturie publică despre necunoscutele lumii interlope.
În toamna anului 1963, Subcomisia de Investigații Permanente pentru operațiunile guvernamentale a Senatului și-a prezentat „martorul vedetă” pentru a descrie mecanismele interne ale Mafiei.
Desigur, acest lucru a avut ca scop și prezentarea tuturor progreselor pe care Kennedy le făcuse în eliminarea crimei organizate. Kennedy a salutat mărturia drept „cea mai mare reușită a serviciilor de informații de până acum în combaterea crimei organizate în Statele Unite”.
În timpul audierilor care au fost transmise la nivel național, Valachi a declarat că a devenise membru al Mafiei cu 30 de ani înainte. Inițierea sa a constat în conducerea mașinii de evadare pentru loviturile unei organizații interlope.
El a descris structura organizației, explicând faptul că fiecare familie avea un șef, cu subofițeri și soldați în subordinea acestuia. Valachi i-a denunțat pe liderii celor cinci familii din New York. Mai exact, a remarcat că Genovese era „șeful tuturor șefilor”, un termen cu multă tradiție în lumea mafiotă.
Când a fost întrebat de ce nu a renunțat niciodată, Valachi a răspuns: „Odată ce ai intrat, nu mai poți ieși”.
William G. Hundley, fost asistent special al lui RFK și șef al Secției de crimă organizată din cadrul Departamentului de Justiție, a declarat:
„Informațiile pe care Valachi le furniza inițial Biroului de Narcotice cu privire la „Cosa Nostra” și tot ceea ce am furnizat eu FBI-ului, au fost confirmate.”
Pentru prima dată, guvernul federal a avut un martor voluntar care a descris detaliile unei organizații criminale mortale pe care ani de zile s-au chinuit să o urmărească. Cu toate acestea, în schimbul mărturiei sale, Valachi nu a fost nici eliberat, nici inclus în programul de protecție a martorilor. A primit o cameră cu aer condiționat în închisoarea din El Paso, Texas, (fosta cameră rezervată deținuților care urmau să ajungă pe scaunul electric).
