Când Joe Biden l-a învins în alegerile prezidențiale pe Donald Trump, mulți americani au sperat că „adulții au revenit la conducerea” politicii externe a SUA.
De la un timp încoace mulți au ajuns la concluzia că Trump și oamenii lui chiar aveau habar de ce se întâmplă pe lumea asta și chiar au obținut niște succese istorice (Acordurile Abraham). Noua administrație a lui Joe Biden nu ptrea are cu ce se lăuda. Retragerea haotică a trupelor americane din Afganistan, a provocat o diminuare serioasă a încrederii pe care aliații din NATO o au în rolul conducător al Washingtonului.
Dar catastrofa din Afganistan nu este singurul dosar în care americanii s-au făcut de râs.
Răcirea relațiilor cu Franța
Până și singurul succes al Administrației Biden, pactul trilateral de securitate cu Marea Britanie și Australia, a fost umbrit de gestionarea greșită a dotării Australiei cu submarine nucleare.
Franța care aștepta să câștige zeci de miliarde de dolari de pe urma ceșlei mai importante achiziții militare a Australiei a izbucnit furios și i-a acuzat oficialii americani de „minciună”, Mai mult, Franța și rechemat temporar ambasadorul de la Washington
Haosul din Afganistan și răcirea relațiilor cu Parisul nu sunt singurele „minuni” de politică externă ale Administrației Biden.
Lista include, de asemenea, identificarea greșită a unui asistent afgan ca terorist și apoi lansarea unui atac ucigaș cu drone asupra familiei sale.
Americanii au căzut ca musca-n lapte în disputa dintre Japonia și China
În plus, scrie președintele și consilierii săi nu par în stare nici măcar să-și exprime public poziția cu privire la aspecte importante ale politicii internaționale.
Un incident incipient a avut loc în februarie, când purtătorul de cuvânt al Pentagonului, John Kirby, a afirmat că Washingtonul sprijină „suveranitatea” Japoniei asupra insulelor Senkaku, un arhipelag nelocuit care reprezintă cea mai controversată problemă dintre Japonia și China. Din 2014, poziția oficială a SUA a fost că, deși va acționa în cazul în care China va utiliza forța pentru a pune capăt administrației teritoriului de către autoritățile de la Tokyo, Washingtonul nu va lua o poziție cu privire la acest litigiu teritorial. Declarația lui Kirby părea, însă, săindice că Statele Unite susține pretențiile japoneze. A fost chiasr o gafă, dreasă a doua zi cu o „clarificare” care reafirma politica ambiguă pe care SUA o are cu privire la acest litigiu.
Chinezii l-au pus la punct pe secretarul de Stat în doi timpi și trei mișcări
Secretarul de stat Antony Blinken a făcut un pas greșit similar la mijlocul lunii septembrie cu privire la Hong Kong. Blinken a postat inițial un tweet afirmând că Statele Unite vor „sta cu poporul din Hong Kong” împotriva represiunii crescânde a Beijingului. Când ministerul de externe din China a răspuns dur, acuzând „calomnii iresponsabile”, Blinken a șters imediat tweet-ul și l-a înlocuit cu o versiune mai anemică. Încă o dată, un oficial al administrației Biden părea să semnaleze o politică dură față de Beijing cu privire la o problemă delicată, doar ca să se retragă când i se răspunde dur.
Civili identificați greșit drept teroriști
În plus, președintele Biden alți oficiali au exprimat comentarii jenante, dacă nu chiar rușinoase. Generalul armatei Mark Milley, președintele șefilor de stat major, a ieșit din drum inițial pentru a descrie atacul cu drone din Afganistan ca o acțiune militară necesară de succes și „o lovitură dreaptă”. Milley a forțat această declarație într-un moment în care alți oficiali ai Departamentului Apărării anunțau o anchetă pentru a stabili dacă au existat victime civile nevinovate. Când dovezile au confirmat ulterior că, de fapt, atacul a fost o eroare îngrozitoare, declarația anterioară a lui Milley a părut complet insensibilă”, scrie expertul în politică internațională Ted Galen Carpenter într-un articol publicat pe site-ul National Interest.
Din greșeală în greșeală
Afirmațiile riscante ale lui Joe Biden despre politica externă sunt chiar mai îngrijorătoare decât prostiile făcute de subordonații săi. Asigurările sale încrezătoare din iulie 2021 că regimul clientelar SUA de la Kabul va rezista mai degrabă decât să se prăbușească în fața talibani au provocat un dispreț generalizat. „Talibanii nu sunt armata nord-vietnameză. Nu sunt comparabile în ceea ce privește capacitatea. Nu va exista nicio circumstanță în care să vedem oameni luați cu elicopterul de pe acoperișul ambasadei Statelor Unite din Afganistan. Nu este comparabil ”. Ce a urmat se știe. Guvernul de la Kabul s-a predat practic fără luptă talibanilor, iar atacul terorist declanșat de ISIS Khorasan a făcut o mulțime de victime, inclusiv în rândul soldaților americani.
Biden nu pare să știe despre ce vorbește
Chiar mai îngrijorător este ultimul comentariu al lui Biden despre politica SUA față de Taiwan. Moderatorul ABC News George Stephanopoulos l-a întrebat pe președinte dacă aliații Washingtonului se mai pot baza pe protecția SUA după retragerea dezordonată din Afganistan. Pe Biden l-a luat gura pe dinainte: „Avem un angajament sacru față de articolul cinci că, dacă cineva ar invada sau va lua măsuri împotriva aliaților noștri NATO, vom răspunde”. Aceeași alianță o avem cu Japonia, Coreea de Sud și Taiwan, a adăugat el.
Din păcate pentru el, Biden denaturat grav obligațiile SUA. Statele Unite au, într-adevăr, obligații cu privire la apărarea ăartenerilor din NATO, Japonia și Coreea de Sud, dar nu au nicio obligație față de Taiwan. Washingtonul are un angajament vag în temeiul Legii privind relațiile cu Taiwanul din 1979 de a considera un act de agresiune din Chinei împotriva Taiwanului drept o „încălcare gravă a păcii” în Asia de Est. Nu există un angajament ferm de a apăra Taiwanul de atac iar Washingtonul folosește această politică de „ambiguitate strategică” cu privire de zeci de ani.
Scuzele de a doua zi…
De altfel, a doua zi, oficialii americani s-au grăbit să asigure Beijingul și alte țări că politica SUA privind problema ultra-sensibilă a Taiwanului nu s-a schimbat, în ciuda comentariului lui Biden.
Marea problemă este, însă, deconectarea îngrijorătoare dintre declarațiile administrației și poziția oficială a SUA. Este un model deranjant care pune la îndoială competența oficialilor politicii externe americane de la președinte în jos. Se pare că alegerile din 2020 în loc să aducă la conducerea politicii externe a SUA niște profesioniști sobri și înțelepți, a scos la iveală niște amatori periculoși, e de părere Ted Galen Carpenter, expert în apărare și politică externă la Institutul Cato.
