Zeița, auzindu-o, apare într-un car tras de vrăbii iuți și îi replică: „Cine te supără? Persuasiunea pe cine vrei să convingă? În curând cea care fuge acum de tine te va urmări, și, dacă nu te iubește, te va iubi”.
Oda se încheie cu o nouă invocație către zeiță, poeta cerându-i să fie dezlegată de neastâmpărul care o roade, să i se îndeplinească dorințele inimii.
Dragostea pe care o simte față de unele dintre elevele sale revine în poezia sa. Nu iubea atât personalitatea tinerelor sale discipole, cât aspectul fizic al frumuseții lor, în plină înflorire.
La sfârșitul veacului al XIX și începutul celui de-al XX-lea, unele dintre celebrele curtezane și lesbiene ale Parisului, ca Natalie Clifford Barney, Valtesse de La Bigne, Liane de Pougy, inspirate de opera ei, au pus mâna pe condei și au scris proză și poezie, mai mult autobiografică, în manieră safică.
Ba, poeta lesbiană Renée Vivien a învățat chiar limba greacă pentru a-i pătrunde mai bine opera.
Viața lui Sappho
Sappho a fost o poetă din insula Lesbos, care a trăit la sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. și în primul sfert al secolului al VI-lea Î.Hr.
Fiica aristocratului Scamandronymos și a Kleidei, a fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis.
Alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii, a plecat la Siracuza, în Sicilia. Însă exilul n-a durat mult și s-a întors la insula Lesbos, unde și-a trăit restul vieții.
Cei trei frați ai săi, Larichos, Caraxos și Eurygios – menționați uneori de Sappho – au deținut diferite funcții pe insulă. Herodot poveștește pe larg despre o aventură sentimentală a lui Caraxos în Egipt, la Naucratis, unde, sosit cu o încărcătură de mărfuri din Lesbos, era gata să se ruineze pentru o preafrumoasă curtezană, Doricha.
Într-un lung poem, plin de admonestări, din care s-au păstrat câteva rânduri, Sapho își îndeamnă fratele să revină pe calea cea bună.
Casa Muzelor
Sappho a condus un fel de școală de muzică și poezie, numită Casa Muzelor, pentru tinerele nobile, pusă sub patronajul Muzelor, Grațiilor și a Afroditei.
Ea dedică unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune.
Școli asemănătoare erau mai multe în Lesbos de vreme ce Sappho povestește despre existența a încă două cercuri conduse de Gorgo și de Andromeda.
Poate uneia dintre aceste rivale i se adresează următoarele rânduri închinate de către Sappho: „unei femei needucate”: „când vei fi murit, vei zace pe veci, fără ca cineva să-și aducă aminte de tine; tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii; fără renume aici, tot așa vei rămâne și în Hades, rătăcind încolo și încoace printre morții necunoscuți”.
În jurul morții poetei, antichitatea a brodat legenda iubirii pentru Phaon Adonis. Suprapunerea Adonis-Phaon stă la baza legendei care pretinde că poeta s-ar fi sinucis, în urma unei iubiri nefericite, aruncându-se de pe stânca Leucade.
