Cubul Heisenberg
Peste 600 de „cuburi Heisenberg”, componente vitale ale planurilor naziștilor de a construi atât un reactor nuclear, cât și o bombă atomică, au fost luate la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial dintr-un laborator secret și aduse în Statele Unite. Se credea că peste 1.200 de cuburi de uraniu au fost create în Germania nazistă.
Noua tehnică, testată pe un cub, de către cercetătorii de la Pacific Northwest National Laboratory a fost prezentată pe 24 august la o reuniune a American Chemical Society, care ar putea ajuta la depistarea materialul nuclear ilegal. „Nu știm cu certitudine dacă aceste cuburi provin din programul german, așa că mai întâi, vrem să stabilim acest lucru”, a declarat Jon Schwantes.
Atunci când Adolf Hitler a venit la putere în Germania, experimentele nucleare erau la vârful cercetării. În 1938, radiochimiștii germani, Otto Hahn și Fritz Strasserman, au fost primii care au divizat atomul pentru a elibera cantități enorme de energie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii de știință germani au concurat pentru a găsit o modalitate de a transforma cuburile de uraniu în plutoniu, un ingredient cheie în bombele nucleare.
Doi fizicieni au condus aceste experimente: Kurt Diebner, care a condus experimente la Gottow, și Werner Heisenberg, care le-a condus mai întâi la Berlin, iar mai apoi într-un laborator secret de sub o biserică medievală din Haigerloch.
După ce au descoperit laboratorul lui Heisenberg în 1945, forțele Statelor Unite și britanice au recuperat 664 de cuburi care au fost îngropate într-un câmp din apropiere. Prăbușirea programului nuclear nazist poate însemna ca multe dintre aceste cuburi să fie încă în Germania. Sute de cuburi din laboratorul lui Diebner au dispărut, iar rapoartele susțin că mulți fizicieni au achiziționat aceste cuburi pentru a le oferi ca suveniruri.
Norocul unui proiect ratat
Cercetătorii au început să testeze originile cubului, bazându-se pe radiocronometrie, o tehnică pe care geologii o folosesc pentru datarea eșantioanelor de roci și minerale antice. Această tehnică ar putea dezvălui vârsta cubului, dar și locul de unde a fost extras uraniul. Tehnica poate fi utilă atât pentru a descoperi originile cuburilor Heisenberg, cât și pentru a afla proveniența altor materiale nucleare de contrabandă.
Momentan, cercetătorii au descoperit că acel cub care credeau că provine din laboratorul lui Heisenberg, ar fi provenit din cel al lui Diebner. Această descoperire ar însemna că Diebner i-ar fi trimis lui Heisenberg un cub, pentru a încerca să adune mai mult combustibil pentru noul său reactor, a constatat Schwantes.
Brittany Robertson, un doctorand care este implicat în acest proiect, a declarat că: “Mă bucur că programul nazist nu a fost atât de avansat pe cât și-au dorit ei până la finalul războului, pentru că lumea ar fi fost un loc diferit.”
