Însă, acest Pendideca a fost mai mult decât atât, el a fost lăsat, din fuga calului, după înfrângerea eteriștilor de la Drăgășani, de Alexandru Ipsilanti (foto) să cârmuiască Țara Moldovei.
Iar cum ca domn Pendideca avea nevoie și de o primă doamnă, i-a fost găsită de urgență una, anume Marghioala Hizicoaia, ştiută tolănita surugiilor de prin Păcurari şi Feredei, după cum aflăm din lucrarea „Arhondologia Moldovei” a Paharnicul Constantin Sion .
În palatul voievodal din Iași, până la venirea turcilor, zavergii, în frunte cu Pendideca și Marghioala, au ținut-o numai într-un desfrâu pe seama vinurilor din beciul domnesc și a celor ce mai găsiseră în visterie.
Cei doi au avut totuși atâta minte ca, înainte de intrarea turcilor în Iași, să fugă peste Prut.
Paharnicul Sion scrie: „ Dumitrachi Măcărescu, care vreo 40 de ani a slujit la visterie, în timpul tulburării grecești de la 1821, fiind rânduit ispravnic de Vaslui, cu spătarul Tudorachi Criticos, i-au prins pe grecii volintiri, i-au dus la Iași, i-au ținut câteva zile, li-au scos măselele și dinții sănătoși din gură și hotărâse să le taie capetele.
Apoi în ziua de Sf. Constantin, având bal în curtea domnească Pendideca, ce de sine ca tâlhar se suise pe scaunul domniei și luase frâiele cârmuirii.
Atunci o curvă Marghioala Hizichioaia, prietenă fiind cu Măcărescu, s-au rugat tâlharului grec Pendideca și, ca unei dame ce ținea întâiul loc în balul tâlharilor, i-au iertat”.
„Unul din feciorii lui Matei Deleanu care se dusese în Rusia, cneazul Gheorghe venise aici la 1821, cu Ipsilant, ca să fărâme împărăția turcească în Țarigrad, pe părereri deșarte și speranțe de nebuni, că fiind de la familia Cantacuzin din care au stătut împărat în Țarigrad, l-ar face pe mișelul împărat.
Dar abia au scăpat de la Târgoviște cu vreo 300 de volintiri și venind la Focșani au ars târgul, apoi fugărindu-i Schender Aga ce era cu turci acolo, în mănăstirea Sfântului Ioan din Munteni, unde venisem și eu atunci de la Brăila, au apucat pe Milcov în Vrancea.
De acolo l-au luat pe fugă pe iconomul Șărban cu vrâncenii și prinzând 16 tâlhari de ai lui vii și 27 morți au dat peste Haloș la mănăstirea Cașinului și de acolo au mers la Iași, au slobozit proclamații tipărite în țară, dar, apropiindu-se turcii de Iași, au fugit peste Prut lăsând ocârmuirea lui Pendideca”, mai poveștește Paharnicul Constantin Sion în a sa „Arhondologia Moldovei”.
