Paranoia anticomunistă americană în prima parte a Războiului Rece a dus la adevărate decizii ridicole
McCarthy a devenit cunoscut publicului american mai ales după ce, în februarie 1950, a acuzat guvernul de lipsă de inițiativă în blocarea unor spioni comuniști care s-ar fi infiltrat în administrația statului. Aceste acuzații nu au fost nicicând dovedite de McCarthy, însă capetele de acuzare s-au transformat în laitmotive ale unei campanii de propagandă continue, ziarele și televiziunile americane exploatând din plin subiectul infiltrării comunismului în democrația americană.
Senatorul american reușea să amplifice la maximum frica de comunism, folosindu-se și evenimentele din sfera comunistă, detonarea primei bombe atomice de către URSS și victoria comuniștilor lui Mao în China, ambele în 1949.
Pentru Joe McCarthy, vinovați pentru pătrunderea spionilor comuniști în SUA se făceau membrii administrației Roosevelt, cei care, în perioada războiului, luaseră de bună alianța cu URSS, democrați care luptau cu prea mult sârg pentru drepturile civile ale americanilor.
Demascarea operată de televiziunile și ziarele care au preluat ,,maccartismul” au vizat mai multe sfere, de la lumea academică, cercurile sindicale, religioase și politice, la unele cercuri din conducerea statului american, de prigoana lui McCarthy nescăpând nici comandanții armatei.
Această cultură a intoleranței, această politică grosieră, lipsită de tact, marcată de acuzații fără sfârșit și de perpetuarea fricii colective, a luat sfârșit prin acțiunile președintelui Eisenhower, prin materialele de presă ale unor jurnaliști și prin decizia Senatului de a-l cenzura pe McCarthy, la finele anului 1954.
,,Maccartismul”, ca termen, a fost inventat, ironic, de un caricaturist, însă a fost preluat pentru a desemna o etapă a Războiului Rece: o groază, o isterie anticomunistă care, în absența rațiunii, a împins autoritățile americane să limiteze drastic libertatea cetățenilor săi, o acțiune pe scară largă fără precedent în istoria Statelor Unite ale Americii. ,,Vânătoarea de vrăjitoare” a fost, deși nu la fel ca în această perioadă de vârf a maccartismului, o constantă în politica americană, politicienii populiști speculând frica irațională a cetățenilor americani
