Papa Francisc precizează, însă, că remarcile sale nu se referă la homosexuali, care sunt bineveniţi în sânul Bisericii Catolice.
În cartea-interviu „San Giovanni Paolo Magno”, între Papa Francisc şi Luigi Maria Epicoco, un tânăr preot din L’Aquila, Suveranul Pontif critică teoria de genului, pe care o consideră un atac împotriva diferenței.
Ioan Paul al II-lea a eliminat-o
Această teorie, pe care Ioan Paul al II-lea a eliminat-o în mod oficial, citez, „vrea să submineze umanitatea în toate domeniile și în toate declinările educative posibile” – comentează Papa Francisc, care adaugă că teoria este impusă, citez, „de sus, de unele state, drept cale culturală unică, posibil de a fi urmată”.
Potrivit Suveranul Pontif, citat de RRA, teoria de gen își propune implicit să vrea să distrugă de la rădăcină proiectul creaționist pe care Dumnezeu l-a dorit pentru fiecare dintre noi: diversitate, distincție, să facă totul, să devină omogen, neutru.
Iată ce spune cultura vieții.ro despre teoria genului:
Teoria genului face parte din paleta largă a curentelor culturale și ideologice recente (deconstructivismul etc.), care marchează schimbările radicale din lumea de astăzi.
Asemenea teorii se infiltrează viclean în mentalități, educație, cunoaștere, pornind de la nivelul individului, până la mase largi de oameni. Schimbările lor pot fi asemănate cu marile revoluții sociale sau războaie din prima parte a secolului al XX-lea.
Ele nu se mai impun prin violență fizică, ci prin insinuare, prin intermediul unor principii aparent defensive, precum cel al toleranței sociale. Mentalități prin natura lor marginale sunt apoi globalizate și impuse culturii de masă.
Aceste ideologii se apropie de noile mentalități centrate pe plăcere (hedonism modern), ce se nasc din schimbarea vieții prin condițiile de muncă, prin deschiderea granițelor, prin promisiunile de confort sau orientarea către un consumism exacerbat.
Invocarea toleranței, ca principiu larg, generos, are drept consecință dărâmarea vechilor ierarhii de valori și acceptarea „noilor valori” din categoria noutăților științifice (sociologice, de exemplu) sau culturale.
Toate aceste teorii au un accent pronunțat anti-tradiție și, de fapt, impun vechi utopii sociale, dar sub altă formă. Noile drepturi, arbitrare, abstracte nu au nici o legătură cu stabilitatea lumii omului sau cu binele comun. Ele vin pe fundalul unor mișcări pur culturale, cum ar fi deconstructivismul, teoriile antropologice, care pun în centrul lor omul artificial, așa-numit „cultural” sau „social”.
