Pactul energetic libian sporește riscurile unui conflict Turcia-Grecia
Acordul energetic încheiat luna aceasta de Turcia cu Tripoli sporește pericolele unui conflict deschis între Ankara și Atena.
La 3 octombrie, Turcia a semnat un acord preliminar cu guvernul libian de la Tripoli pentru explorarea petrolului și gazelor în largul coastelor libiene, fără a preciza dacă studiile vor avea loc în apele de la sud de Grecia, unde Atena spune că turcii nu au dreptul să se afle. Ministrul grec de externe Nikos Dendias a acuzat Turcia că exploatează „situația turbulentă din Libia pentru a destabiliza și mai mult securitatea în regiunea mediteraneană și pentru a stabili o hegemonie regională”.
Acest pact Ankara-Tripoli vine într-un moment deosebit de febril, care este doar agravat de faptul că Grecia, Turcia și Cipru vor organiza alegeri anul viitor, aruncând riscurile unui patriotism sporit al alegătorilor în amestecul geopolitic est-mediteranean peste 2023.
Deși Grecia și Turcia se acuză reciproc în mod regulat de provocări deasupra Mării Egee cu avioane de vânătoare, retorica a crescut acum la niveluri alarmante. Luna trecută, președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a avertizat că forțele sale ar putea „coborî brusc într-o noapte”. Interpretând acest lucru ca pe o amenințare directă la adresa insulelor grecești, Dendias și-a avertizat aliații că ar trebui să ia măsuri ferme împotriva Ankarei sau să riște o nouă criză ucraineană.
„Oamenii subestimează potențialul de conflict și există sentimentul în rândul SUA și UE că am mai văzut acest film și că nimic nu se schimbă cu adevărat; nu știu dacă acesta mai este cazul”, a declarat Ryan Gingeras, profesor în cadrul departamentului de Afaceri de Securitate Națională de la Școala Postuniversitară Navală din California.
El a spus că acest lucru nu înseamnă că războiul este iminent sau probabil, dar a remarcat că o confruntare militară este acum mai probabilă.
„Raportul de forțe este perceput acum ca fiind în favoarea Turciei, mai mult decât era înainte. Turcia a mers la război de mai multe ori din 2016 și a învins. A demonstrat că este capabilă să schimbe condițiile politice prin intervenții militare pe mai multe fronturi.”
În ceea ce privește alegerile din Turcia din iunie, Erdoğan, al cărui partid nu are o susținere majoritară, își propune să smulgă câteva voturi de la partidele naționaliste.
„Această oportunitate îi poate fi oferită fie de Grecia, fie de Siria”, a declarat Angelos Syrigos, profesor de drept internațional și ministru adjunct al educației. „În termeni juridici, există conceptul de răutate potențială. Poate că Ankara nu urmărește să ucidă pe nimeni, dar prin comportamentul său extrem ar putea să ne ducă la război.”
De asemenea, guvernul Greciei se află în campanie electorală, iar imaginea sa a fost recent afectată de un scandal de supraveghere, în care a spionat lideri ai opoziției și jurnaliști.
„Alegerile sunt cunoscute pentru faptul că generează dezbateri prea aprinse și noi dispute”, a declarat ambasadorul turc la Atena, Burak Özügergin, pentru POLITICO. „Anul viitor, odată cu alegerile din regiune, s-ar putea să avem parte de o „furtună perfectă”, cum se spune. Chiar trebuie să fim vigilenți, pentru că lucrurile pot scăpa de sub control foarte repede”.
Conflictul din estul Med privind granițele marine are rădăcini adânci
Atena a fost prinsă cu garda jos în noiembrie 2019, când Ankara a anunțat că a semnat un acord cu unul dintre cele două guverne rivale din Libia – cel de la Tripoli, nu cel de la Benghazi – pentru a delimita noi frontiere maritime. Linia propusă în acest acord între Libia și Turcia trece aproape de insula grecească Creta.
Memorandumul a fost ratificat rapid de parlamentul turc, dar această mișcare a fost considerată de Grecia și Cipru ca o acaparare a mării. UE a declarat că acordul încalcă dreptul mării și încalcă drepturile suverane ale unor state terțe, în timp ce Departamentul de Stat al SUA l-a numit „inutil și provocator”.
În schimb, ambasadorul turc Özügergin a replicat că acordul din 2019 nu ar fi trebuit să fie un șoc pentru greci, care au făcut presiuni pentru propriul lor proiect de conducte cu Cipru și Israel, cu „binecuvântarea” SUA – o alianță supranumită 3+1.
„Decizia de a semna memorandumul de înțelegere între Turciei și Libia în 2019 nu a fost luată peste noapte; mai degrabă, a fost o reacție clară și lipsită de ambiguitate la manevre precum mecanismul 3+1 și proiectul EastMed, prin care Grecia și ciprioții greci au încercat să scoată Turciei din ecuația Mediteranei de Est”, a declarat Özügergin. „A crezut cineva că vom sta cu mâinile în sân și vom accepta să fim blocați în peninsula Anatoliană?”.
Grecia și Egiptul au încercat într-adevăr să recâștige inițiativa în 2020, printr-un pact de desemnare a propriei zone economice exclusive (ZEE) în Mediterana de Est. Diplomații greci au declarat că acest lucru a anulat efectiv acordul din 2019 și, după acordul din 3 octombrie, Grecia și Egiptul au declarat că se vor opune oricărei activități în zonele disputate din Mediterana de Est.
O mare parte din sensibilitatea legată de acordul de explorare se reduce la dezacorduri cu privire la cine reprezintă guvernul legitim din Libia. Ankara a semnat acordul de explorare cu guvernul de la Tripoli, pe care îl susține, și nu cu administrația militară rivală cu sediul la Benghazi, în estul Libiei, din 2014.
Departamentul de Stat al SUA a declarat că guvernul provizoriu de la Tripoli este obligat de Forumul de dialog politic libian să nu semneze noi acorduri, dar acest argument nu prea le convine turcilor. Guvernul cu sediul în estul țării a calificat acordul maritim drept ilegitim.
„Așadar, este legitim pentru Italia, Egipt, Malta și o mulțime de alte țări să semneze zeci de acorduri cu același guvern în ultima vreme și nu este legitim pentru Turcia? Acest lucru nu are sens”, a declarat ambasadorul turc.
