Germania și Rusia, marile perdante ale Primului Război Mondial, doresc să iasă din izolarea economică și diplomatică la care au fost condamnate de la sfârșitul conflictului.
Walter Rathenau, ministrul Afacerilor Externe al Republicii de la Weimar, încheie împreună cu omologul său rus, comisarul poporului pentru Afacerile Externe, Gheorghi Cicerin, un tratat prin care cele două puteri renunță la pretențiile teritoriale, își reiau relațiile diplomatice și încep negocieri economice.
Mai mult, tânăra democrație germană obține din partea Rusiei bolșevice accesul la tabere secrete de antrenament pentru aviația și blindatele sale.
Este o primă încălcare a Tratatului de la Versailles, care limitează cu mare strictețe libertățile de acțiune ale armatei germane.
Această lovitură îndrăzneață a diplomației germane îl va costa viața pe Rathenau, detestat deopotrivă de extrema stângă ca și de extrema dreaptă, în dubla sa calitate de industriaș bogat și de evreu. Ministrul de Externe german este asasinat pe 24 iunie 1922 de către Organizația naționalistă secretă „Consul”.
Cicerin, aristocrat rus trecut de partea bolșevicilor, va avea mai multă șansă. Va rămâne în post până în 1928 și va muri de moarte naturală în 1936.
O excepție notabilă pentru liderii politici în epoca lui Stalin.
