Operațiunea Vegetarian, încercarea britanicilor de a slăbi economia naziștilor prin uciderea milioanelor de animale
În 1942, britanicii au început să planifice „Operațiunea Vegetarian”, care ar fi ucis milioane de oameni și animale, ar fi provocat o foamete paralizantă și ar fi contaminat o mare parte a Europei. Cursul războiului a împiedicat ca operațiunea să fie pusă vreodată în aplicare, însă chiar și pregătirile au provocat unele pagube neprevăzute.
În primăvara anului 1942, în momentul în care majoritatea țărilor europene erau fie neutre, fie sub controlul lui Hitler, britanicii se temeau că naziștii plănuiau să invadeze insulele britanice. Întrucât armele nucleare nu erau încă disponibile, iar omenirea nu aflase de puterea lor distrugătoare, războiul biologic a fost considerat una dintre cele mai eficiente modalități de a forța o țară să se predea. Expansiunea aparent de neoprit a lui Hitler i-a determinat pe britanici să înceapă să-și dezvolte propria armă biologică, care trebuia să perturbe economia germană și să transfere puterea în mâinile Aliaților.
Prim-ministrul Winston Churchill l-a însărcinat pe Dr. Paul Fildes, directorul departamentului de biologie de la instalația militară secretă de cercetare, să găsească o modalitate de a folosi un agent biologic care să împiedice progresul industriei de război naziste.
Fildes a venit cu ideea de a arunca pe pășunile germane suplimente alimentare pentru bovine contaminate cu antrax, cunoscute sub numele popular de „prăjituri pentru bovine”.
Autoritățile militare britanice au acceptat planul și au inițiat în secret producția a cinci milioane de ”prăjituri” contaminate, care urmau să fie plasate în diferite zone ale Germaniei de către 12 bombardiere RAF.
În iarna anului 1942 și în primăvara anului 1943, britanicii au decis să testeze arma biologică pe insula Gruinard din Scoția. Guvernul a preluat insula și le-a promis proprietarilor că o vor putea răscumpăra pentru suma de 500 de lire sterline după ce testele vor fi finalizate. O turmă de oi a fost transportată pe insulă și un mic dispozitiv exploziv înconjurat de prăjituri cu antrax a fost detonat în apropierea animalelor. O tulpină extrem de virulentă de antrax a fost folosită în prăjiturile pentru vite, iar bacteria mortală a ucis oile în câteva zile. De asemenea, cercetătorii militari care au efectuat testul și-au dat seama că detonarea a răspândit bacteria pe întreaga insulă, iar aceasta a fost pusă în carantină pe termen nelimitat.
Testul era cât pe ce să-i facă pe britanici să sufere o catastrofă similară cu cea pe care le-o pregăteau naziștilor
Carcasele de oi contaminate au fost îngropate, dar una dintre ele a ajuns în mare și a plutit până în Scoția continentală. „Un patruped a mâncat o parte din carcasa infectată, transmițând boala mortală la mai mulți câini din zonă, care au răspândit-o apoi printre vite și diverse animale de companie.” În cele din urmă, aproximativ 100 de animale din zonă au murit din cauza antraxului, dar autoritățile au reușit să pună în carantină zona înainte ca bacteria vicioasă să afecteze populația umană. Guvernul a despăgubit localnicii pentru pagubele produse, dar adevărul a rămas un mister până la mijlocul anilor ’80, când documentele care detaliau incidentul au fost declasificate.
Interesant este faptul că eșecul de pe Insula Gruinard nu i-a împiedicat pe britanici să-și continue planurile pentru Operațiunea Vegetarian. Până în primăvara anului 1944, cinci milioane de prăjituri contaminate erau pregătite pentru a fi transportate în Germania.
Din fericire pentru viitorul economiei europene Aliații au decis să întrerupă operațiunea și toate cele cinci milioane de prăjituri contaminate au fost distruse într-un incinerator.
