Între timp, conflictul arabo-israelian mocnea la foc încet. Așa s-a ajuns ca Franța, Marea Britanie și Israelul să elaboreze un plan – Protocolul de la Sèvres.
În primul rând, Israelul va invada Peninsula Sinai, deținută de egipteni. Apoi, aparent pentru a proteja Canalul Suez, Marea Britanie și Franța vor emite un ultimatum pentru ca Israelul și Egiptul să se retragă din Zona Canalului. Când Egiptul ar fi refuzat, în mod previzibil, forțele anglo-franceze vor invada și prelua Canalul.
Nasser urma să fie umilit și răsturnat de la putere, controlul european asupra Canalului Suez restabilit și vremurile bune ale imperialismului secolului XIX vor fi fost restabilite.
La 29 octombrie 1956 au fost parașutate unități de elită engleze și franceze lângă orașele Port Said, Port Suez și Ismaelia, pe malul african al canalului, iar Tsahal-ul (armata israeliană) a spulberat în cinci zile rezistența armatei egiptene și a ocupat, în totalitate, Peninsula Sinai, oprindu-se pe malul estic al canalului.
Acest lucru a dat Marii Britanii și Franței o scuză pentru a emite ultimatumul către Egipt. Care l-a ignorat și astfel a început „Operațiunea Musketeer”.
Militar, planul anglo-franco-israelian a fost un succes. Din punct de vedere politic, a fost un dezastru.
Deși înfrângerea Egiptului a fost totală, intervenția vehementă a Uniunii Sovietice i-a silit pe englezi, francezi și israelieni să se retragă.
Ceea ce a contat semnificativ a fost reacția superputerilor.
Premierul rus Nikolai Bulganin a avertizat că Uniunea Sovietică e gata să lovească cu rachetete balistice și arme nucleare Marea Britanie, Franța și Israel, dacă nu se retrag.
La rândul său, președintele Eisenhower și secretarul de stat John Foster Dulles au amenințat cu sancțiuni economice Israelului dacă nu se retrage din Sinai.
Traducere de Luciana Pop
