Cele trei națiuni au fost ignorate de americani, furioși că aliații lor coordonaseră în secret o invazie în Egipt, amintește într-un articol NationalInterest.
Criza Suezului, Războiul Canalului de Suez din 1956 sau, pentru Marea Britanie și Franța „Operațiunea Musketeer”, a început cu o invazie pentru a pune mâna pe Canalul Suez și s-a încheiat cu Uniunea Sovietică amenințând că va distruge Marea Britanie, Franța și Israelul.
Atacul britanic și francez asupra Suezului și paralelul război Israel-Egipt din 1956 trebuie să fie printre cele mai ciudate conflicte din istorie.
Distribuția personajelor include două imperii care refuză să-și admită declinul, un dictator carismatic arab, un stat evreiesc paranoic, un război semi-fals și o superputere cu arme nucleare.
În iulie 1956, președintele egiptean Gamal Abdel Nasser a anunțat că va naționaliza Canalul Suez, care încă era controlat de acționarii europeni, chiar și după ce Egiptul a obținut independența față de Marea Britanie. Decizia lui Nasser a fost determinată de întreruperea finanțării americane pentru uriașul baraj de la Aswan, după ce Nasser a semnat un acord de import de arme din blocul sovietic.
Pentru Marea Britanie, Canalul Suez era un simbol al prestigiului imperial, precum și un mod de salvare a bazelor sale din Orientul Mijlociu și Golful Persic.
Pentru francezi, problema era mai puțin legată de Canal și mai mult de Nasser, pe care l-au acuzat că ar fi înarmat rebelii algerieni care luptau pentru independența față de Franța.
