Împreună cu mătușile sale, Elena Dumba și Maria Coloni, Areti a făcut parte din societatatea doamnelor care i-au îngrijit pe răniții de război, de aceea i-a fost acordată de regele Carol I distincția „Crucea Elisabetei”. Membră a mai multor societăți filantropice, a rămas consemnată printre altele, donația sa de 30000 lei a lui Areti – din 1906, în folosul a 187 de persoane, dintre care 22 erau copii ce primeau îmbrăcăminte și încălțăminte.
Areti și Androcle
S-a căsătorit cu Androcle Fotino, urmaș al lui Dionisie Fotino, medic militar, ce a ocupat diverse funcții importante în armată.
Cei doi soți au locuit la București, pe Calea Victoriei, vis-a-vis de Biserica Albă.
Areti rămas în amintire ca un model de caritate: „Natură de elită, caracter blând a fost, model de virtute și providență pentru săraci”. Constantin (Dini) Mihail s-a născut în Craiova în casa de pe strada Gheorghe Chițu, și a studiat la Viena și Hohenheim, urmând cursuri la Școlile Superioare de Agricultură, cu scopul de a dobândi o viziune mai aplicată asupra exploatărilor agricole.
Mărește patrimoniul familiei, achiziționând mai multe moșii, ajungând să dețină peste 80 000 de hectare de pământ, în 5 județe și devenind unul dintre cei mai bogați oameni din țară, după George Cantacuzino- Nababul.
În timpul Războiului de Independență s-a remarcat prin sprijinul acordat armatei române, amplasând în una din casele proprii spitalul „Dini Mihail”, întreținut cu toate cheltuielile în afară de medici și medicamente.
Filantropia
Dovezile activității sale filantropice sunt numeroase: în 1892 – acte de donație către Primărie în valoare de 30000 lei pentru achiziționarea de lemne pentru săraci și ajutoare acordate anual (printr-o fundație ce purta numele părinților săi).
În 1905 repară din fonduri proprii Fântâna din Popova, atestată documentar din anul 1613.
A înființat școli rurale, a contribuit la ridicarea, pictarea și restaurarea mai multor biserici de pe moșiile sale.
Înscris în Partidul Conservator, a fost ales în 1888 președinte al Consiliului Județean Dolj.
În 1908, este ales președinte de onoare al organizației carpiste din Dolj. A fost decorat de regele Carol I cu ordinele „Coroana României” și „Steaua României”.
Moare în 1908, neapucând să vadă terminat palatul pentru ridicarea căruia îl angajase pe arhitectul francez Paul Gottereau. În perioada studiilor de la Viena.
