Omul care a bântuit cu gândul din Carpați până-n centrul Pământului a avut o amantă în Transilvania

 

A început să scrie versuri de la o vârstă fragedă. Adolescent fiind, a umplut paginile caietelor sale cu poezii de la lirism la satiră, de la fervoare romantică la rime de cabaret.

Două caiete la care a continuat să adauge versuri de-a lungul vieţii au rămas nepublicate până în 1989.

Mai târziu, Jules Verne i-a cerut prietenului său compozitorul Aristide Hignard, să-i pună poemele pe muzică. În 1857 a fost publicată o compilaţie a melodiilor rezultate „Rimes et Mélodies”.

A plecat spre centrul pământului pe 24 martie

La 24 martie 2020, se împlinesc 115 ani de la moartea scriitorului Jules Verne, ale cărui romane minuţios documentate tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea: „Copiii căpitanului Grant” (1868), „Ocolul Pământului în optzeci de zile” (1873), „Mihail Strogoff” (1876), „Steaua Sudului” (1884), „Vulcanul de aur” etc., cât şi lumi imaginare: „De la Pământ la Lună” (1865), „Douăzeci de mii de leghe sub mări” (1870), „Robur Cuceritorul” (1886).

Cinci dintre romanele verniene au legătură cu România:

Kéraban Încăpățânatul (1882) – în periplul său în jurul Mării Negre, Kéraban trece prin Dobrogea

Mathias Sandorf (1885) – castelul contelui maghiar este situat în Transilvania

Claudius Bombarnac (1891) – în vagoanele trenului Marele Transasiatic se află un călător clandestin român, Cincu, plecat s-o întâlnească pe logodnica sa, Zinca, la Pekin

Castelul din Carpați (1892) – întreaga acțiune se petrece în Transilvania

Pilotul de pe Dunăre (1901) – ultima etapă a călătorie pe Dunăre are loc de la Porțile de Fier până în Delta Dunării

În cartea „Pe urmele lui Jules Verne în România”, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 și 1884 Jules Verne ar fi fost în relații intime cu o anume Luiza Müller, originară din Transilvania, mai precis din Homorod (județul Brașov).

La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod.

Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț (pe teritoriul satului Suseni, județul Hunedoara), care a devenit sursă de inspirație pentru romanul Le Château des Carpathes („Castelul din Carpați”).

Insularul

Jules Verne s-a născut la Nantes, la 8 februarie 1828, fiind cel mai mic din cei cinci copii ai familiei Verne. Tatăl său, Pierre, originar din Provins, o localitate de lângă Paris, a fost trimis avocat la Nantes în 1826, unde s-a căsătorit cu o localnică, Sophie Allotte de la Fuye, notează https://en-julesverne.nantesmetropole.fr/.

Şi-a petrecut primii ani din viaţă pe Insula Feydeau, pe atunci o insulă în mijlocul râului Loire, ce traversa oraşul Nantes.

Apoi, de la 14 ani a locuit la confluenţa râurilor Loire şi Erdre. De la casa familiei din Chantenay, o zonă rurală, tânărul Jules putea observa bărcile care se îndreptau spre port. Imaginile din copilărie au devenit mai târziu teme favorite în multe dintre lucrările sale.

Studii de drept

Deşi Jules Verne a studiat dreptul în Nantes, pentru examenele finale a trebuit să se mute la Paris.

 Cu toate acestea, Verne ştia că nu va practica niciodată avocatura şi că nu se va întoarce la Nantes pentru a prelua practica tatălui său. În curând a început să publice material în „Musée des familles” editată de Pitre-Chevalier, un concetăţean.

Jules Verne s-a gândit întotdeauna la el însuşi ca un dramaturg. La vârsta de 17 ani, îl imita deja pe Victor Hugo în piese romantice, iar succesele sale iniţiale au fost reprezentate de comedia uşoară şi operetă. Lucrările sale timpurii, „Broken Straws” şi „Blind Man’s Bluff” au fost puse pe muzică de prietenul său Aristide Hignard şi au fost interpretate la Teatrul Liric din Paris.

Mulţi ani mai târziu, adaptările scenice ale lui Verne şi D’Ennery pentru „Ocolul Pământului în 80 de zile”, „Michael Strogoff” şi „Copiii căpitanului Grant” au fost salutate cu mare succes. Producţiile fastuoase şi expertiza dramaturgului au atras mulţimea şi spectacolele au fost vândute în fiecare seară, luni întregi, la teatrele Châtelet şi Porte-Saint-Martin din capitala Franţei.

Primul roman

La 31 ianuarie 1863, primul roman al unui scriitor necunoscut era publicat de editorul Pierre-Jules Hetzel. Romanul se intitula „Cinci săptămâni în balon” şi autorul era Jules Verne. Au fost tipărite iniţial 2.000 de copii, un total de 76.000 de copii fiind vândute până la sfârşitul vieţii scriitorului. Romanul a fost depăşit doar de „Ocolul Pământului în 80 de zile”, care s-a vândut în 108.000 de copii.

Jules Verne a semnat un acord cu Hetzel, obligându-se să scrie câte două cărţi pe an. Începând din 1865, trei volume au fost publicate în fiecare an. Când Hetzel a murit în 1886, fiul său a preluat editura şi a continuat să publice „Călătorii Extraordinare”, atingând 62 de titluri în 47 de volume. În cadrul editurii, Jules Verne a fost mai mult decât un scriitor prolific. A fost redactor asociat al unui periodic „Magazin de educaţie şi recreere”, creat de Hetzel şi Jean Macé, menit să ofere familiilor un instrument de învăţare serios şi atractiv, agreabil pentru părinţi şi benefic pentru copii.

Consilier orășănesc

Jules Verne s-a căsătorit în 1857 cu Honorine de Viane din Amiens, unde s-au şi mutat în 1871, alături de fiul Michel şi cele două fiice din primul mariaj al soţiei. Jules Vernes a fost ales consilier orăşenesc în 1888 fiind însărcinat cu toate activităţile teatrale.

Pentru următorii 15 ani, Verne a participat la şedinţele de consiliu şi a dedicat timp considerabil teatrului local şi îndatoririlor sale civice, a susţinut discursuri la şcolile locale şi a deschis oficial Circul Municipal în 1889.

Cavaler al Legiunii de Onoare din 1870, Jules Verne a fost ridicat la rang de ofiţer, fiind decorat de Prefectul de Somme.

A continuat să scrie şi să călătorească: „Şcoala Robinsonilor” (1881), „800 de leghe pe Amazon” (1881), „Arhipelagul în flăcări” (1884), „Un bilet de loterie” (1886), „Robur Cuceritorul” (1886), „Insula cu elice” (1895), „Robur Cuceritorul. Stăpânul lumii” (1904), potrivit https://en-julesverne.nantesmetropole.fr/.

Fiul îi continuă opera

Confruntându-se cu mai multe probleme de sănătate, scriitorul s-a stins din viaţă la 24 martie 1905 la Amiens, în casa de pe bulevardul Longueville, astăzi bulevardul Jules Verne.

Opera sa literară a continuat, fiul său Michel Verne ocupându-se de manuscrisele rămase neterminate ale tatălui său. Astfel au fost publicate, între altele: „Farul de la capătul lumii” (1905), „Vulcanul de aur” (1906), „Goana după meteor” (1908), „Pilotul de pe Dunăre” (1908), „Naufragiul lui Jonathan” (1909), „Secretul lui Wilhelm Storitz” (1910).

Filmele și traducerile

Multe dintre romanele sale au fost ecranizate, începând din 1902 şi 1904 cu scurtmetrajele „De la Pământ la Lună” şi „O călătorie imposibilă”, ambele în regia lui Georges Mélies, continuând cu „20.000 de leghe sub mări” (1954, regia Richard Fleischer, cu Kirk Douglas, Paul Lukas); „Călătorie spre centrul pământului” (1959, regia Henry Levin; 1997, 1999, 2008); „Insula misterioasă” (1961, Michael Craig; 2005, 2012), „Ocolul Pământului în 80 de zile” (1956, regia Michael Anderson, cu Shirley MacLaine, Marlene Dietrich, Fernandel; 1989, cu Pierce Brosnan, Peter Ustinov; 2004, cu Jackie Chan), potrivit www.cinemagia.ro.

Opera lui Jules Verne este populară în întreaga lume, fiind tradusă în peste 144 de limbi străine. Jules Verne este al treilea cel cel mai tradus autor din toate timpurile, după Producţiile Disney şi Agatha Christie. Verne, alături de H. G. Wells, este deseori considerat „tatăl literaturii ştiinţifico-fantastice”, conform Agerpres