Oda dedicată de revelionul 1819 celor 33 de aromânce din Pesta care încurajau școala românească

 

Aportul negustorilor aromâni stabiliți la Budapesta și Viena a fost uriaș pentru deșteptarea conștiinței de neam a românilor din Transilvania.

Un exemplu este constituirea, în 1815, a unei Societăți a doamnelor macedoromâne din Budapesta pentru strângerea de fonduri necesare întreținerii unei școli românești în capitala Ungariei, în care scop românii obținuseră autorizație de la împărat în 1811.

În Societate figurau 33 de membre din aristocrația macedoromână.

Un fapt care pune în lumină năzuințele acestor românce pentru propășirea culturii naționale este o Odă ce li s-a compus în ajunul Anului Nou din 1819.

În nemțește

Scrisă în nemțește și dedicată „Domnilor și Doamnelor cetățeni și cetățene de națiune română din Pesta”, era tipărită într-o broșură de 24 de pagini.

Din conținutul ei se vede marea mulțumire ce stăpânea sufletele românilor din Pesta pentru nobila inițiativă a doamnelor macedoromâne.

Versurile

Iată câteva versuri din această odă, traduse în română:

„Ceea ce a făcut Aromânul din Pesta introducând știința în școală și cultivând limba să judece orișicine care cunoaște lucrările foarte bine.

Pretutindeni se știe doar treizeci și trei la număr sunt acele care s-au adunat laolaltă, spre a constitui în societate”.

Puținul de informație îngreunează să știm exact cine erau cele 33 de doamne.

Multe nume se găsesc pe pietre mortuare, zugrăvite pe pereți de biserici, sau trecute în lista prenumeranților unei opera tipărite.

Mecena Atanasie Grabovschi

Astfel știm că Teodor Mutovschi și Atanasie Grabovschi au fost printre fruntașii coloniilor românești.

Ultimul, o personalitate binecunoscută în cercurile intelectuale din Pesta, ținea casa deschisă tuturor acelora care se interesau de viața politică și culturală a românilor din Transilvania.

„Casa lui Atanasie Grabovschi era locul de întâlnire al scriitorilor români, care începuseră a-și tipări cărțile în Tipografia crăieștii Universități din Capitala Ungariei”.

El însuși înțelegea să sprijinească, prin propriile sale mijloace bănești, cartea românească. Preotul Ioan Teodorovici din Pesta tipărind la 1824 „Istoria Univesală sau a toată lumea”, tradusă în limba română, o dedică lui Atanasie Grabovschi, spunând în prefață că s-a simțit îndemnat să traducă cartea fiindcă știa cu câtă sete așteaptă românii să poată ceti vreo istoriuță”.

Această dărnicie l-a îndemnat pe Teodor Aron, la 1828, când și-a tipărit cartea „Scurt apendice la istoria lui Petru Maior” să o închine Prea cinstitului și de bun gen născutului Domn Atanasie Grabovschi de Apadia… a științelor marelui mecenas și părtinitoriu”, aflăm de la I. Lupaș.