Acest observator datează din secolul al VI-lea î.e.n. și „confirmă ingeniozitatea și priceperea egiptenilor antici în astronomie din cele mai vechi timpuri”, după cum au arătat cercetătorii într-un articol precedent. Acum, după noi dezbateri, informațiile au fost confirmate și de alți specialiști care fac parte din domeniu.
În urmă cu peste 2.500 de ani, egiptenii antici au privit cerul
Ei nu erau doar „privitori de stele” – aceștia studiau cerul pentru a-l înțelege. Acum, noi dovezi ale încercărilor lor de a înțelege sistemul solar au fost descoperite în zona Kafr El-Sheikh din Egipt sub forma unui observator din secolul al VI-lea î.Hr.
Observatorul astronomic, deși în ruine, este cel mai mare descoperit vreodată în Egipt.
Acesta conține instrumente pe care oamenii antici le foloseau pentru a înregistra ceea ce vedeau pe cer, de la un ceas acționat de umbră și până la gravuri ale răsăriturilor și apusurilor de soare sezoniere.
Observatorul vechi de 2.500 de ani din Kafr El-Sheikh
Potrivit unei declarații a Ministerului Egiptean al Turismului și Antichităților, observatorul din secolul al VI-lea î.e.n. a fost descoperit la Templul Buto din Kafr El-Sheikh. Observatorul este situat în colțul de sud-vest al templului și are o suprafață totală de aproximativ 850 de metri pătrați.
Clădirea are o intrare orientată spre est, unde răsare soarele, o sală în formă de L cu coloane centrale, un zid exterior imens din cărămidă de lut care se înclină spre interior și rămășițele unui turn din calcar. Dar cele mai interesante descoperiri de la observator au fost instrumentele astronomice antice pe care arheologii le-au descoperit în interior.
În timp ce excavau observatorul antic, arheologii au documentat o serie de instrumente folosite de egiptenii antici care căutau să înțeleagă soarele și stelele.
Una dintre cele mai interesante descoperiri este un cadran solar rar din piatră înclinată, numit „ceas de umbră”. Potrivit Ministerului Turismului și Antichităților, acesta „este considerat a fi unul dintre cele mai importante instrumente de măsurare a timpului în antichitate”.
Acest „ceas” era format din plăci de calcar de aproximativ 4,5 metri lungime, acoperite cu cinci blocuri de calcar (trei verticale și două orizontale) despre care arheologii cred că erau marcate cu linii pentru a măsura umbrele soarelui în timp ce se deplasa pe cer în timpul zilei.
Arheologii au găsit, de asemenea, un bloc de piatră mare într-o cameră circulară, parte din observator
Ei au documentat, de asemenea, o platformă de piatră care prezenta scene astronomice ale răsăritului și apusului soarelui în timpul celor trei anotimpuri pe care egiptenii antici le observau de-a lungul anului.
În plus, arheologii au găsit scene reprezentând „capul șoimului Horus și Ochiul lui Udjat, care întruchipează sistemele universului și este legat de soare, lună, zeul Horus și zeița Wadjet, cei mai importanți zei din Buto”.
Descoperirea observatorului este încă o confirmare a curiozității egiptenilor antici față de lume și a modului în care aceștia căutau răspunsuri.
Descoperirea „confirmă ingeniozitatea și abilitatea vechilor egipteni în astronomie din cele mai vechi timpuri și modul de determinare a calendarului solar și a datelor ritualurilor religioase și oficiale, cum ar fi încoronarea regilor și anul agricol”, a declarat Mohamed Ismail Khaled, secretar general al Consiliului Suprem al Antichităților.
El a adăugat că descoperirea aruncă, de asemenea, lumină asupra tehnicilor astronomice utilizate de egiptenii antici – chiar și cu instrumente simple – și îmbunătățește înțelegerea noastră asupra modului în care știința și astronomia s-au dezvoltat în antichitate.
