Patriarhul Nicodim face cum face și în, ianuarie 1944, la Bucureşti, era ales ca episcop al vechii Eparhii a Râmnicului arhiereul-vicar Iosif Gafton.
A absolvit Seminarul teologic din Galați în anul 1920, iar între anii 1920 și 1924 a urmat cursurile Facultății de Teologie din București. Între anii 1925 și 1951, a slujit ca preot în parohia Rotari, din județul Prahova, iar în anul 1935 a venit la biserica „Sfânta Ecaterina” din București, unde a rămas până în 1943, din 1942 până în 1943 îndeplinind și funcția de consilier referent-cultural la Arhiepiscopia Bucureștilor.
Rămas văduv, în anul 1942 a fost tuns în monahism la mănăstirea Neamț, cu numele losif și hirotesit și protosinghel.
La 3 decembrie 1943, Sfântul Sinod l-a ales Vicar Patriarhal, cu titlul „Sinaitul” fiind hirotonit pe 19 decembrie.
La 15 ianuarie 1944 a fost ales episcop al Argeșului și înscăunat pe 21 mai 1944, iar din octombrie 1947 până în februarie 1948 în timpul bolii patriarhului Nicodim, devine girant al treburilor Patriarhiei, din 11 martie 1948 până la începutul anului 1949 conducând și Eparhia Râmnicului.
În urma noilor arondări ale eparhiilor, în februarie 1949, Sfântul Sinod al BOR l-a ales episcop al Episcopiei RâmnicuIui și Argeșului, și instalat la Râmnic la 27 martie 1949, unde a păstorit până la moarte.
În februarie 1945 a condus delegația Bisericii noastre la alegerea și înscăunarea patriarhului Alexei al Moscovei și a fost membru în delegația sinodală care a vizitat Patriarhia Ecumenică în anul 1968.
Pe parcursul păstoririi sale în Episcopia RâmnicuIui și Argeșului, PS Iosif a fost preocupat de restaurarea monumentelor istorice-bisericești din eparhie, de valorificarea patrimoniului cultural-artistic și de ridicarea de noi locașuri de închinare sau de refacerea celor existente.
A publicat broșuri de zidire sufletească pentru credincioși, articole, pastorale și predici în periodicele bisericești, fiind un apreciat predicator și misionar.
A trecut la Domnul la data de 9 iunie 1984, la Râmnicu Vâlcea.
