Online

O problemă ridicată de Constituţia din 1923 – Românii, minoritari în majoritatea oraşelor

 Cătălin Pena
O problemă ridicată de Constituţia din 1923 – Românii, minoritari în majoritatea oraşelor

Prin Tratatul de pace de la Versailles, României i se impusese ca minorităţile etnice să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi românii de baştină.

Articolul 108 al Constituţiei din 1923 prevedea: “Instituţiunile judeţene şi comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de bază descentralizarea administrativă. Membrii consiliilor judeţene şi consiliilor comunale sunt aleşi de către cetăţenii români prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu şi cu reprezentarea minorităţii, după formele prevăzute de lege. La aceştia se vor putea adăuga prin lege şi membri de drept şi membri cooptaţi. Între membrii cooptaţi pot fi şi femei majore”.

Drept urmare, când s-a ajuns la proiectul de lege privind reforma administrativă, în 1924, senatorul Dr. Vasile Bianu a ridicat problema că în majoritatea oraşelor românii erau minoritari şi, drept urmare, primarii vor proveni din rândurile minorităţilor, în principal din cea evreiască.

“Populaţiunea regatului nostru după o socoteală aproximativă, căci încă nu avem o statistică exactă, ar fi cam de 16 milioane, dintre cari 13 milioane români şi 3 milioane minorităţi, adecă în raport de 4 la 1.

Acest raport este îndestulător pentru Statul român să poată fi considerat ca Stat unitar şi naţional. El este destul de favorabil pentru naţiunea română, care este naţiunea alcătuitoare de Stat, în ceeace priveşte Corpurile legiuitoare, consiliile judeţene şi consiliile comunale dela sate, în cari elementul românesc este covârşitor. Nu tot aşa este fiind vorba de consiliile comunale din oraşe.

Pentru a adovedi aceasta este de ajuns să consultăm statistica oraţelor noastre, mari şi mici, din Moldova, Basarabia, Bucovina, Ardeal şi Banat. După statistica de dinainte de răsboi, din 1912, rezultă că în Moldova sunt oraşe în cari Românii sunt în număr mai mic decât evreii, de exemplu în Botoşani, Fălticeni, Dorohoi, Mihăileni, Hârlău etc; în alte oraşe numărul lor este aproape egal, de exemplu în Iaşi, Galaţi, Bacău. Târgu Frumos, Panciu etc., iar în celelalte oraşe, puţine la număr, românii au o mică majoritate faţă de celelalte naţionalităţi. Situaţia se prezintă astfel: români-995.126, jidani-184.459, alţi-150.470.

Dar în Basarabia după numărătoarea făcută în 1919, în toate oraşele românii sunt în număr mai mic decât celelalte naţionalităţi, după cum se arată în această statistică: români-98.000, jidani-129.000, alţii-142.006.

În Bucovina, după numărătoarea făcută în 1919, avem: români-40.406, jidani-62.738, alţii-61.974.

În Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş, după numărătoarea făcută în 1920, iată cum stăm: români-181.678, jidani-91.113, alţii - 448.755.

(…) Dându-ne această Constituţiune nu înţelegem ca oraşele noastre să devie proprietatea minorităţilor etnice, conduse şi administrate numai de ele, în paguba elementului românesc”, susţinea Dr. Vasile Bianu.

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric