El a scris mai multe cărți despre călătoriile sale, despre care am relatat AICI, din care azi redăm capitolul „Impresii despre românii din Ardeal”:
Am călătorit acum douăzeci și șase de ani cu un asemenea român, singuri de tot, prin munții cei mari din Țara Românească în Transilvania, sub călăuza lui fără a păși pe vreo cărare cunoscută.
Nu ar fi putut de o mie de ori să-mi ia viața prin locurile pustii care erau doar adăposturi de fiare?
El nu a făcut-o și s-a dovedit dimpotrivă ca un erou față de slăbiciunea mea. Cine a adus pe românii din Transilvania sau din posesiunile austriece la o situație așa de rea?
Nimeni decât nobilimea sau stăpânul, sub a cărui apăsare trăiește, care intenționat nu s-a gândit niciodată să-l lumineze, ci l-a tratat necontenit ca pe o vită de povară.
El trebuie să recunoască pe nobil ca pe o ființă căreia totul trebuie să-i dea ascultare, dar care ea însăși nu are de îndeplinit față de nimeni pe lume vreo datorie sau obligație.
Nu voi uita niciodată cuvintele pe care mi le-a spus un moșneag din nația aceasta, la Cincu Mare, înainte de a muri:
Mor bucuros, nu las nici muieri, nici copii în robie…
Chiar așa de neșlefuită cum este această nație, totuși am găsit la mulți din ei, în timpul celor doi ani cât am stat printre ei, trăsături care ar fi strălucit chiar și la oamenii cei mai civilizați.
Cât de mult rău a fost pricinuit Monarhiei de ura și apăsarea împotriva acestei națiuni odinioară așa măreață și însemnată!
Vreau doar să înfățișez aici niște fapte care să fie grăitoare și pentru tot restul.
Din listele de contribuții ale Țării Românești din anul 1782 se poate vedea că la București se aflau 13.000 de familii de români din Austria, care plăteau mai puțin decât toți ceilalți locuitori ai țării și totuși plăteau o dare de 140.000 de piaștri sau 112.000 de coroane.
Precum că lucrul acesta este exact, a primit informații chiar Curtea din Viena de la comisarul său, ce ședea în acel oraș, București, în anul următor, când se reclama de la Poartă înapoierea marelui număr de dezertori, precum că s-au mai descoperit încă 11.000 de familii din Transilvania venite pe teritoriul Țării Românești.
Și câți nu au emigrat în Serbia, în Moldova și așa mai departe? (…)
Cruzimea nobililor maghiari
După multele cruzimi săvârșite de nobilimea ungară împotriva omului de rând, vreau să amintesc numai una care s-a petrecut după răscoala lui Horea, în districtul Almaș.
