Delegația a expus primarului general o serie de doleanțe ale oltenilor, arătând că li se fac acestora confiscări nedrepte de mărfuri și palanțe, iar când titularii se prezintă pentru a-și cere înapoi obiectele confiscate nu le mai găsesc fiindcă au dispărut fără urmă.
Generalul Dombrowski, care la intrarea delegației se pregătea să plece fiind cu mâna pe clanța ușii, a ascultat scurta expunere a lui Gheorghe Călărașu după care i-a replicat următoarele:
-Pe dumneata te cunosc domnule Călărașu din primul meu primariat. Oltenii dumitale îmi fac numai încurcături în Capitală.
Am nevoie la U.C.B. (Uzinele Comunale București – nota Ev. Istoric) de 1000 de oameni cu 5.000 lei pe zi și mâncare, iar la moșie nu găsesc oameni pentru lucru.
De ce nu vin oltenii să se angajeze?
La această întrebare, Gheorghe Călărașu a răspuns că cei 8.000 olteni comercianți ambulanți din Capitală sunt veniți din cinci județe oltenești plus Argeșul și partea de nord a județului Olt, unde sunt regiuni deluroase cu pământ impropriu agriculturii.
Niciunul nu vine de bună voie, ci gonit de sărăcie ca să-și caute un trai mai bun.
Intervine în discuție Nae Bărbulescu, spunând:
-De ce bateți dv. numai în olteni, domnule primar general?
Străzile Capitalei sunt pline de tarabe și nu vă loviți de ele.
Pe astea nu le vedeți?
La care, generalul Dombrowski a ripostat:
-Cu dumneata nu stau de vorbă pentru că ești nervos. Ieși afară!
Până la urmă, restul delegației a ajuns la o înțelegere cu d. Primar General în sensul ca delegația să ia contact cu d. Emil Mitulescu, prefectul Poliției Capitalei, cu care să stabilească modalitățile pentru îndulcirea regimului oltenilor ambulanți.
Articol preluat din Gazeta Municipală din 2 iunie 1946
