– Dar ce-i cu liota asta? a întrebat din prag cârciumarul, cuprins de o veselie subită.
– Îi duc la Bucureşti, să-i învăţ negustoria.
Băeţii s-au dat jos din căruţă să-şi mai dezmorţească trupurile. Alexe a intrat în prăvălie, a făcut consumaţia de rigoare, apoi a prins să iscodească despre familiile sărace din sat, încărcate de odrasle.
- Aș mai avea nevoie de vreo câţiva copilandri.
Oferea preţ bun… o mie cinci sute de lei de cap pentru tot anul, plus îmbrăcămintea şi grija întreţinerii.
Vestea s-a răspândit cu mare grabă.
Omul nostru dădea bani înainte – cinci sute de lei – sumă care aducea înlesniri de seamă unei gospodării ruinate.
O jumătate de duzină de copii a fost strânsă cât ai bate din palme. Când i-a numărat pe toți, Alexe și-a calculat în gând câștigul care avea să i-l aducă întreg grupul, la încheierea fiecărei zile.
Fusese agent la o percepție, înainte de a se ocupa cu acest gen de negustorie, care-i aducea, fără multă bătaie de cap, un venit surprinzător.
Afacerea lui Tache Mălăeru
Pilda o luase de la unul Tache Mălăeru de pe șoseaua Viilor din București, care ajunsese om înstărit cu acareturi de aproape două milioane.
O sută de copii avea Mălăeru sub mâna lui. Vânzători de zarzavat, pui, mandarine etc.
Prin curtea largă, plozii de-o șchioapă foiau, de îndată ce prindeau să mijească zorile, răspândindu-se apoi, câte doi-trei, pe tot întinsul orașului.
Seara, fiecare aducea un câștig între 60 și 100 de lei.
Tache Mălăeru a primit și vizita părintelui Capitalei, care trezindu-se în mijlocul unui sat întreg de copii zdrențăroși și ogărâți, i-a tras stăpânului o aspră muștruială, poruncindu-i să-i trimită neîntârziat acasă.
Sursa: Margareta Nicolau, Realitatea Ilustrată din 3 martie 1932
