O imagine în trecut: Zâmbete în drumul spre masacrul de la Gallipoli
Această imagine avea să devină unul dintre cele mai faimoase cadre din campania de la Gallipoli.
Odată ajunși pe uscat, s-au confruntat cu un teren la care nu se așteptau deloc.
Comandantul aliat, generalul Sir Ian Hamilton, a declarat că a ales în mod deliberat un loc la care apărătorii turci nu s-ar fi așteptat, dar soldații au fost debarcați mai sus pe coastă:
„Pentru debarcare fusese aleasă o parte accidentată și dificilă a coastei, atât de dificilă și de accidentată încât am considerat că era puțin probabil ca turcii să anticipeze o astfel de coborâre. Punctul real de debarcare a fost la mai bine de o milă la nord de cel pe care îl alesesem.”
În ciuda sarcinii dificile care îi aștepta, forțele Anzac au săpat și au înaintat, cucerind primele crestele de la Gallipoli în prima zi. Cu toate acestea, după luni de rezistență acerbă din partea soldaților turci care apărau peninsula, invazia a eșuat, iar trupele aliate s-au retras în cele din urmă în ianuarie 1916.
Reginald Hugh McNicol, soldat în cadrul companiei, a fost probabil omul din spatele obiectivului, potrivit lui Joanne Smedley, curator de fotografii la Memorialul de Război Australian, dar incertitudinea continuă să planeze asupra cadrului.
„Nu este clar dacă el a făcut imaginea, dar este făcută de un membru al aceleiași unități și foarte probabil a fost developată de aceeași persoană care a făcut-o”, spune Smedley.
Imaginea a fost colectată de către memorial de la mama lui McNicol, Lucy. McNicol a supraviețuit campaniei de la Gallipoli și a continuat să se alăture forțelor aliate pe frontul de vest. A obținut gradul de locotenent înainte de a ceda în urma rănilor suferite la Caëstre, în Franța, la 29 aprilie 1918.
Această imagine avea să devină unul dintre cele mai faimoase cadre din campania de la Gallipoli.
„Fotografia era un hobby popular la acea vreme, iar aparatele foto private nu fuseseră interzise în acest moment”, spune Smedley. Fotografiile realizate de combatanți și observatori „au modelat ideea de război atât pentru soldați, cât și pentru familiile lor de acasă”.
