O fotografie neautorizată a lui Stalin surprinde momentul în care a fost informat că germanii sunt pe cale să cucerească Kievul
Fotografia a fost făcută de redactorul-șef al Komsomolskaia Pravda. Fotograful a sfidat în secret ordinul de a o distruge, deoarece s-a considerat că nu îl prezintă pe Stalin într-o lumină pozitivă.
Operațiunea Barbarossa, atacul german asupra Uniunii Sovietice, a fost cea mai mare operațiune militară a celui de-al Doilea Război Mondial. A mobilizat mii de avioane, tancuri, tunuri de artilerie și peste șase milioane de soldați. În plus, a adus două dintre probabil cele mai totalitare regimuri din istorie unul împotriva celuilalt.
În primele săptămâni ale operațiunii, nu părea a fi vorba de o confruntare egală între Germania și URSS
Înaintarea germană părea o plimbare ușoară de vară – Armata Roșie era pur și simplu incapabilă să o provoace. Comandanții sovietici erau confuzi, iar conducerea statului nu era de găsit nicăieri.
Atât de puternică era credința lui Stalin că Hitler nu va ataca, încât a fost complet dezorientat când a realizat în noaptea de 21 iunie că germanii veneau. A fost șocat când ministrul său de externe, Molotov, i-a înmânat o declarație de război germană. În acel moment, doar furia sa l-a împiedicat să se prăbușească.
Stalin a fost, fără îndoială, influențat de această dezinformare
Cu toate acestea, el nu credea că, în ultimă instanță, Hitler se va abate de la tradițiile Ostpolitik-ului lui Bismarck, care cerea ca Germania să evite implicarea militară în Rusia în timp ce era angajată în vest.
În același timp, el avea o concepție exagerată despre puterea și influența generalilor germani, chiar până la punctul de a crede că, contrar instrucțiunilor specifice ale lui Hitler, aceștia încercau să evite războiul împotriva Rusiei.
În rândul membrilor Politburo și ai Înaltului Comandament sovietic, opinia fermă era că războiul va fi evitat în 1941. Jdanov susținea că Germania era ocupată cu războiul împotriva Marii Britanii și incapabilă să lupte pe două fronturi.
La 20 martie 1941, generalul Filipp Golikov, șeful serviciilor de informații militare, i-a prezentat lui Stalin un raport privind concentrarea trupelor germane în zonele de frontieră, dar și-a exprimat opinia că informațiile trebuie să fi provenit de la serviciile de informații britanice și germane.
La începutul lunii mai, Kuznetsov i-a trimis lui Stalin un raport similar, în care prezenta informațiile primite de la atașatul naval sovietic din Berlin privind iminența războiului. Ca și Golikov, el a anulat valoarea raportului adăugând că, în opinia sa, informațiile erau false și plasate de o agenție străină.
Stalin a avut de fapt o cădere psihică timp de câteva luni după invazie, nu a dat niciun ordin, ceea ce a dus la haos pe front și nu a făcut decât să accelereze înaintarea germană. S-a retras în Dacha sa și, în cele din urmă, câțiva generali sovietici au venit să-l viziteze.
Când a răspuns la ușă, se aștepta să fie arestat și executat, însă, în schimb, aceștia l-au implorat să îi conducă și au insistat că nimeni altcineva nu poate face acest lucru. Acel moment l-a făcut să realizeze câtă putere avea. Politica de epurare a lui Stalin a funcționat: erau complet dependenți de el și niciunul nu mai avea curaj.
Operațiunea Barbarossa a deschis Frontul de Est, în care au fost angajate mai multe forțe decât în orice alt teatru de război din istorie. În această zonă au avut loc unele dintre cele mai mari bătălii din război, cele mai îngrozitoare atrocități și cele mai mari pierderi (atât pentru forțele sovietice, cât și pentru cele ale Axei), toate acestea influențând cursul celui de-al Doilea Război Mondial și istoria ulterioară a secolului XX. Armatele germane au capturat în cele din urmă aproximativ cinci milioane de soldați ai Armatei Roșii sovietice, dintre care majoritatea nu s-au mai întors acasă.
