După obicei, calfele urmate de ucenici târguiau pentru jupânii lor portocale, jupânii cumpărau pentru ei alviță, iar simigii cu tăvile pe cap își lăudau marfa în gura mare.
În această forforfotă ajungea Nottara la Caracal. După ce inspectează teatrul a ieșit și s-a așezat alături, în grădina Prefecturii, pe o bancă la aer.
Imediat o gloată de gură cască, formată din elevi, ucenici, calfe și alții care îl recunoscuseră, îl spiona prin gardul de fier forjat.
Neavând poftă de admiratori, Nottara iese din grădina, dar gloata, după el: „Uite Nottara, uite Nottara…”.
Când nu mai vedea nicio scăpare, îi iese în cale o birjă în care sare disperat, răcnind la birjar: „Scapă-mă, birjar! Mână, că mă mănâncă crăcălenii!”.
Seara, teatrul a fost arhiplin. De la lojă și balcon i s-au aruncat portocale. Era un frumos obicei ca artiștilor care treceau prin Caracal, în semn de admirație, să li se arunce portocale.
În 1901 vin și joacă la Caracal Agatha Bîrsescu și trupa Teatrului Național din Iași. Din noiembrie 1902 până în aprilie 1903 joacă trupa Marinescu-Bărcănescu. „Nora Marinescu, fiica actorului, frumoasă, tânără, talentată, face deliciul și atracția orășenilor”, nota cronicarul.
În 1903, la teatrul Național din Caracal s-a jucat piesa „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale, în beneficiul bătrânului artist Anestin „întemeietorul teatrului din orașul nostru”.
Prin 1903-1904 „joacă drame și comedii trupa Leonescu-Vampiru. În această stagiune caracalenii au cinstea să admire pe cei mai iluștri ași ai scenei române aduși de Leonescu: Aristița Romanescu în Parisiana, H. Lecca în Jucătorii de cărți, jucându-și propria piesă, I. Niculescu, d-nii Brezeanu, Toneanu, Nottara în Hamlet etc.)”.
Se pare că marele C. Nottara nu s-a speriat foarte tare de crăcăleni deoarece se întoarce pe 12 și 13 martie 1907 pentru două reprezentații, Hamlet și Shylock.
Constantin I. Nottara s-a născut la 5 iunie 1859, la Bucureşti. A absolvit Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti în 1879. A fost elevul lui Ştefan Vellescu.
A debutat în anul 1877 pe scena Teatrului Naţional. S-a afirmat ca protagonist în roluri ca Shylock, Hamlet, Oedip, Lear în piesele lui Shakespeare, sau Ştefan Tipătescu din „O scrisoare pierdută”, Ştefan cel Mare din „Apus de soare”, Vlaicu din „Vlaicu Vodă”, Tudose din „Hagi Tudose”. În 60 de ani de scenă a jucat în aproximativ 700 de roluri de compoziţie.
Constantin I. Nottara a murit la Bucureşti, la 16 octombrie 1935.
Sursa: Ion D. Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, D. Botar, Teatrul Nostru – contribuții la istoricul Teatrului Național din Caracal (1900-1907)
