Refuzat de Academia de Științe de la Paris
După ce a absolvit bacalaureat în 1892, Traian Vuia decide să plece la Budapesta pentru a se înscrie la Politehnică, unde a urmat cursurile universității timp de un an. Neavând suficienți bani, decide să se înscrie la Drept, ajungând să practice ceea ce a învățat în birourile de avocatură din Banat.
Îndepărtat de pasiunea sa, Traian Vuia decide totuși să studieze problema zborului omului și începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care reușește să-l finalizeze după ce pleacă la Paris în 1902. Întâlnindu-se cu Victor Tatin, care construise în 1879 un model experimental de aeroplan, cel din urmă este încântat de idee, dar încearcă să-l convingă pe Vuia că proiectul este instabil din cauza lipsei unui motor adecvat.
Trimis la Academia de Științe de la Paris pentru a-și prezenta proiectul, Traian Vuia se confruntă cu un refuz, considerându-se că prezintă o utopie. Chiar și în acest caz, Traian Vuia nu renunță la proiect și se înscrie pentru brevet, pe care îl primește pe 17 august 1903.
În toamna anului 1904, începe să construiască un motor, pentru care obține brevet din Marea Britanie. În decembrie 1905, aparatul este gata, fiind denumit Vuia I. Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I zboară pentru prima dată. După perfecționarea primului model, Traian Vuia zboară cu Vuia 2 pe 17 iulie 1907, care fusese brevetat în Belgia.
Întors pe meleagurile țării
În timpul Primului Război Mondial, Traian Vuia lucrează pentru armata franceză, în cadrul Serviciului de invenții, contribuind la perfecționarea aviației militare aliate. După încheierea războiului, Traian Vuia a călătorit în România de două ori, în anul 1932 și în 1934, întorcându-se definitiv din Franța în România abia după finalizarea celui de-al Doilea Război Mondial.
Pe 27 mai 1946, Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei Române. La vârsta de 78 de ani părăsește România definitiv, alegând de această dată cerurile, găsindu-și odihna veșnică la cimitirul Bellu. La slujba de înmormântare a participat și Petru Groza, premier al României la vremea respectivă.
