Iată traducerea documentului făcută Romulus Seișanu, în „La Roumanie. Roumania. România. Atlas istoric, geopolitic, etnografic și economic, București, 1936”:
„Anul 1711. Ziua 19. Luna iulie. Congregația tuturor nobililor din Turda
Aflăm că românii se înmulțesc foarte tare printre noi, în paguba noastră.
Orașele și satele vechi, frumoase și locuite de maghiari și sași, întru atât sunt pustiite de locuitori, prin înmulțirea românilor, că acum nu mai auzim de ele.
Pentru motivul amintit mai sus hotărâm în comun, ca fiecare gospodar, sau văduvă din oraș, este îndatorată să alunge în timp de 8 zile pe toți românii din case și de pe pământurile lor, iar dacă nu voiesc să plece, să fie izgoniți.
Dacă va fi un gospodar, ori văduvă, atât de neajutorată, încât să nu-i poată izgoni cu forța, ofițerul orașului e obligat să le dea ajutor.
Dacă se va afla un cetățean, sau văduvă, care nu va îndeplini ordinul, până la 12 zile, să fie pedepsit irevocabil și ofițerul luând cu sine destule forțe, e dator să alunge pe românii îndărătnici și pe vitele lor, din cuprinsul orașului […]
Nimeni dintre locuitorii din Turda-Nouă și Veche să nu dea românului nici loc de casă, nici loc afară, să nu-i vândă și să nu-i dea loc de locuit aici […]”
Traducerea propusă de Arnold Platon:
„Prin mari pagube și prin prejudiciul adus Libertăților Noastre Nemeșești remarcăm că s-a înmulțit foarte tare printre noi Românitatea, care mai degrabă se compune din persoane ce ocolesc datoria lor față de Domn și Patrie.
Și datorită ticăloșiilor și vărsărilor de sânge, /neputând trăi în locuițele lor, făcându-și cuib aici, în vremurile acestea nefericite și schimbătoare, s-au apucat și aici de vărsări de sânge, unii dintre ei au bătând, rănind onorabili membrii ai Nobilimii, pe unii din noi chiar omorându-ne.
Deci împreună cu locuitorii orașului Turda înnobilat de către Nobila Țară, prin voia Milostivului Domnitor de Fericită Amintire, este evident pentru noi, că vechile și frumoasele noastre orașe și sate, care înainte de asta erau locuite de unguri și sași, datorită înmulțirii românilor, întru atâta fură pustiite de locuitori, că acuma nici veste, nici amintire nu se mai aude de ele.
Pentru motivul amintit mai sus hotărâm, în comun acord, ca fiecare Gospodar, sau Văduvă din oraș, este îndatorată să alunge, în timp de 8 zile, pe toți românii din case și de pe pământurile lor, iar dacă nu voiesc să plece, să fie izgoniți.
Dacă va fi un Gospodar, ori Văduvă, atât de neajutorată, încât să nu-i poată izgoni cu forța, Ofițerul orașului e obligat să le dea ajutor.
Dacă se va afla un Gospodar, sau Văduvă, care nu va îndeplini ordinul, să fie pedepsit pe loc și fără preaviz cu până la 12 forinți amendă și ofițerul luând cu sine destule Brațe, e dator să alunge pe Românii Refractari și pe vitele lor, din hotarele orașului.
Hotărârea spune mai departe, că dacă nu se găsește pentru ciobănit om ungur, se permite ca Turda Veche să primească 4, Turda Nouă 3 păstori români, dar aceștia să nu aducă la păscut mai mult de 120 de oi proprii printre oile orașului, oi străine să nu primească, etc.
Și apoi continuă așa:
Tot în acestă Adunare se hotărăște, ca pe viitor, nimeni dintre locuitorii Turzii Vechi sau Noi să nu poate vinde, ori înstrăina, unui Român nici a sa casă, nici teren de casă, nici a sa moștenire, nici pentru locuire să nu-i ofere cazare.
Celui care va încerca, aceluia, oricine va fi el, obiectul vândut pe loc să-i fie confiscat, întru folosul orașului, iar cumpărătorul din oraș să fie dat afară.
Pentru menținearea hotărârii noastre și de acum încolo prin legământ, și pentru a ne aminti pe viitor, ne-am iscălit numele prin Juratul-Notar. Și de s-a găsi printre noi unul care va ajunge la alta părere față de hotărârea mai sus, neținându-se de ea, se va exclude dintre noi, pe loc fiind pedepsit cu 24 de forinți amendă, și de va fi în continuare refractar, să fie lipsit de onoare.
(Urmează 135 de semnături)
Traducerea propusă de Eduard Keresszegi pentru documentul din 1712:
„Nici blestem nici pedeapsă, nici hotărâri aspre nu au oprit infiltrarea românilor și asta arată nu altceva ci că locuitorii Turdei cu simț al dreptății, al răbdării și educației s-au ridicat peste orice prejudecată și nu i-a alungat pe aceștia, care și-au găsit adăpost și apărare cu toate păcatele comise de ei, și nu numai că i-au răbdat și i-au primit pe nenorociți, ca niște iubitori de oaspeți, pe deasupra și-au împărțit cu aceștia drepturile civice și politice, chiar și pămînturile.
Poate că asta s-a întâmplat împotriva logicii și a previziunii înțelepte dar în orice caz asta arată sufletul primitor al Turdenilor și ar fi o urâtă nedreptate și nerecunoștință ca cei primiți în sânul lor să nu-și arate prinosul și recunoștința frățească”.
Foto: Orbán Baláz , Torda város és környéke, Budapesta, 1889 („Orașul Turda și împrejurimile”).
Textul pe site-ul Bibliotecii Naționale Széchényi din Ungaria
