Nicolae Grigorescu (1838-1907): 115 ani de la dispariția sa

Au beneficiat de această favoare pictorii Nicolae Grigorescu, Sava Henţia, George Demetrescu-Mirea şi Carol Szathmari. Deşi toţi cei patru artişti erau mai mult sau mai puţin legaţi de Carol Davila, ei şi-au desfăşurat activitatea în circumstanţe diferite, în funcţie de relaţiile pe care le aveau cu diferiţi şefi militari sau cu structuri ale armatei, potrivit unei postări de pe pagina de Facebook a Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”.

 

Nicolae Grigorescu a făcut parte din grupul de artiști care a însoțit trupele române în campania din 1877-1878, deşi nimic din experienţa sa artistică de până atunci şi nici temperamentul său, nu îl recomandau ca pictor bataillist. Aflat în plină afirmare artistică, Nicolae Grigorescu a primit invitaţia doctorului Carol Davila pe când se afla la Paris. La recomandarea primului ministru, Grigorescu a fost iniţial ataşat pe lângă Corpul de observaţie a generalului de brigadă George Lupu. A însoţit trupele române încă din prima fază a campaniei, în perioada concentrării armatei în sudul Olteniei, pentru acoperirea flancului drept al armatei imperiale ruse.

Iniţial s-a deplasat la sediul Cartierului General al Armatei de la Poiana. La 14/26 iulie 1877 Nicolae Grigorescu se afla în tabăra de la Calafat, unde a rămas până la 11/23 august 1877, când va însoţi trupele române la sud de Dunăre, fiind ulterior ataşat Diviziei a 2-a, fosta Divizie de rezervă din cadrul Armatei de operaţii. Pentru activitatea depusă, Nicolae Grigorescu primea o indemnizație de 1.000 lei pe lună. Schiţele în creion, cărbune sau tuş, realizate cu acest prilej, unele reunite în două „carnete de front”, păstrate în colecţia Muzeului Naţional de Artă sau desene disparate aflate în colecţiile Bibliotecii Academiei Române, ale Muzeului Militar Naţional şi ale altor muzee din ţară, se remarcă prin prospeţime şi spontaneitate, constituind surse documentare pentru tablourile şi compoziţiile ce le va realiza în anii următori.

 

Prezentate în ordinea cronologică a realizării lor, primele desene de campanie au ca subiect evenimentele produse în apropiere de Calafat, în timpul duelurilor de artilerie cu tunurile otomane din Vidin. Bateria de la Calafat şi Casă din Calafat bombardată de turci în care redă efectele confruntării artileristice dintre armatele de pe cele două maluri ale Dunării. Pregătirile făcute de trupele române pentru traversarea fluviului la Corabia, sunt înfăţişate în desene şi schiţe alerte.

 

Traversarea Dunării la Corabia, acţiune care a avut loc începând de la 12/24 august 1877, este redată în mai multe schiţe din ”Carnetul de pe Front” al artistului. Prin desene sugestive, în creion, cum ar fi Regiment trecând Dunărea şi Transport pe Dunăre, sunt redate primele treceri ale trupelor Diviziei a 3-a române în Bulgaria, ca urmare a ajutorului solicitat de armata rusă, confruntată cu o situaţie strategică dificilă după eşecurile repetate de a cuceri Plevna. Iniţial, traversarea primelor unităţi la Nicopole s-a efecuat cu şlepuri şi portiţe, ulterior construindu-se podul de vase de la Siliştioara-Măgura. Schiţele Trecerea trupelor pe Dunăre la Corabia sau Bărci pe Dunăre la Corabia, înfăţişează bărcile încărcate cu care cu coviltir şi dorobanţi ce vâslesc de zor spre malul bulgăresc, ale căror cuşme negre constituie accente ce ies în evidenţă în raport cu griul desenului.

 

După traversarea Dunării, trupele diviziilor 3 şi 4 române au fost dirijate spre Plevna, fiind însoţite de Nicolae Grigorescu cu ”droşca” lui, prilej cu care a realizat Coloană în marş şi Ieşire din Nicopole, în care erau înfăţişaţi soldaţi români în repaus, în faţa unei fântâni. Ajunse în zona Plevnei, trupele sunt reprezentate în bivuac, Regiment în repaus, Cantonament şi Lagăr, în care era înfăţişat un dorobanţ în prim plan. Sunt surprinse şi momente de repaus şi relaxare, cum ar fi Soldaţi scriind acasă sau Horă în câmp.

În octombrie 1877 Nicolae Grigorescu se afla la Verbiţa. Doctorul Constantin I. Istrati preciza faptul că pictorul ”a urmat toată campania de la Plevna”, până la capitularea trupelor otomane din acest oraş.

 

Nu numai infanteria a constituit subiectul desenelor lui Nicolae Grigorescu. Există numeroase schiţe înfăţişând cavalerişti, în diferite atitudini, în misiuni de cercetare sau de curier, Roşior, Călăreţi şi Riben. În schiţa Călăreţ stând la pândă, este redat un cavalerist în misiune de cercetare, urmărind, aplecat în şa, mişcările inamicului. Schiţa Spionul, care va reprodusă ulterior într-o binecunoscută lucrare în ulei, se caracterizează prin stilul rapid şi stilizat de reprezentare, cu fondul şi planurile redate în haşuri pline de nerv. Cavaleriştii sunt înfăţişaţi şi escortând prizonierii capturaţi după capitularea Plevnei, Roşiori escortând prizonieri turci, Convoi de prizonieri, Coloană de prizonieri, realizate în peniţă, creion, cărbune sau laviu, lucrări ce ilustrează interesul artistului mai puţin pentru latura eroică a războiului, cât pentru aspectele umanitare şi suferinţele ostaşilor participanţi la acest conflict.

 

Nicolae Grigorescu a asistat la toate fazele importante ale campaniei din Bulgaria. Cu prilejul atacului general asupra Plevnei, din 30 august/11 septembrie 1877, a realizat numeroase schiţe de soldaţi ce vor fi folosite în pânza de mari dimensiuni Atacul de la Smârdan, între care cea mai sugestivă este silueta infanteristului de linie român care aleargă aplecat, cu baioneta la armă, dar şi Scenă de război sau Îngroparea morţilor între Bucov şi Griviţa, în care ostaşi români cară pe tărgi improvizate soldaţii căzuţi în luptă, în timp ce alţii fac de pază.

 

În mod evident, schiţele realizate de Nicolae Grigorescu pe front urmau să constituie surse de inspiraţie pentru lucrări mai elaborate, de mari dimensiuni, având ca subiect Războiul de Independenţă, ce trebuiau a fi finalizate ulterior, în tihna atelierului. Referindu-se la lucrările mai elaborate ale lui Nicolae Grigorescu, având drept subiect Războiul de Independenţă, istoricul de artă George Oprescu aprecia, pe bună dreptate, că ori de câte ori un subiect era tratat de mai multe ori, versiunea finală era de regulă inferioară schiţelor preliminare, mult mai spontane şi mai vii.

 

Totuşi, spre deosebire de artiştii care au mai pictat tablouri batailiste în trecut, Theodor Aman sau Constantin Lecca, realizate din imaginaţie sau pe baza unor documentări mai mult sau mai puţin serioase, lucrările lui Nicolae Grigorescu se remarcă prin autenticitatea şi exactitatea detaliilor de uniformă şi echipament, chiar dacă acestea sunt doar sugerate prin pensulaţie, prin naturaleţea mişcării şi a atitudinilor, ceea ce denotă faptul că artistul le-a văzut la faţa locului, le-a consemnat în schiţe şi desene, conferind, pe lângă valoarea artistică şi o importantă valoare documentară.

 

Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” posedă în colecțiile sale o serie de lucrări cu tematică militară realizate de Nicolae Grigorescu în timpul campaniei din 1877-1878, în special schițe în creion, dar și un studiu în ulei, înfățișând capete și trupuri de infanteriști în diferite poziții, pregătitor pentru tabloul Atacul de la Smârdan, după cum afirmă autorul celor menționate anterior, Dr. Horia Vl. Șerbănescu.