Adolf Hitler a promis în repetate rânduri că va rămâne celibatar. Locul Primei Doamne a Reichului rămas vacant a declanșat o competiție între soțiile celorlalți lideri naziști.
Emmy, o actriță profesionistă, a început să se întâlnească cu Goering în 1932. Un an mai târziu, după venirea naziștilor la putere, Goering are în subordine, între altele, Teatrul de Stat din Berlin iar Emmy devine un star, fiind promovată în câteva comedii, înainte de a se căsători cu el în 1935.
Rolul de Primă Doamnă a Reichului îi era la îndemână lui Emmy: ea și Goering duceau o viață demnă de împărații antici. Opulența lor, adesea bizară – aveau lei pe post de animale de companie – se baza pe imensa avere a lui Goering, iar extravaganțele lor ofereau publicului german subiecte de amuzament zilnice.
Totuși, în timpul războiului, poporul a început să sufere, iar stilul de viață al lui Emmy, care altădată părea amuzant, acum era privit ca ofensator.
În ultimele luni ale războiului, Magda și-a recâștigat rolul de Primă Doamnă a Reichului. Spre deosebire de alte soții, ea a ales să rămână alături de Hitler până la sfârșit. Decizia de a se sinucide împreună cu copiii săi – otrăviți în somn – arată în ce măsură Magda era cuprinsă de groaza apocaliptică (pe care, scrie Wyllie, o aveau foarte mulți germani, nu doar elita nazistă) de înaintarea armatelor sovietice.
Asemenea Magdei, și Eva Braun, vechea amantă a lui Hitler și ultima Primă Doamnă a Reichului, a ales să-și pună capăt vieții. Eva a fost îngropată într-un mormânt improvizat, neinscripționat, alături de soțul ei, cu care se căsătorise într-o ceremonie bizară în ziua premergătoare celei în care s-au sinucis amândoi.
Însă majoritatea germanilor, notează scriitorul britanic, nici măcat nu știau că Eva a existat.
„Când apele s-au mai liniștit, ei au fost șocați să afle că, în timpul regimului de teroare al lui Hitler, existase cu adevărat o Primă Doamnă a Reichului de care nu auziseră vorbindu-se niciodată.”
