Dar Prima Doamnă a Reichului trebuia să fie ceva mai mult decât o nevastă casnică și o „dronă nazistă”; trebuia să aibă o personalitate puternică, să fie atractivă pentru presă, să fie capabilă de a se întreține cu personalitățile și demnitarii care vizitau Germania.
Gerda nu era însă câtuși de puțin sociabilă și evita să iasă din bula ei casnică.
Ilse Hess, soția unui alt lider nazist care s-ar fi putut potrivit „postului”, detesta bârfele, socializarea și zâmbetele de ochii camerelor, pe care rolul Primă Doamnă le cerea.
Ilse făcea parte din cercul de apropiați ai lui Hitler încă din 1920, dat fiind că soțul ei era cel mai fidel discipol al acestuia, se considera o intelectuală și era preocupată de prezervarea purității morale și spirituale a mișcării naziste. De aceea, dezaproba categoric fastul decadent al înaltei societăți berlineze. Toate acestea o făceau nepotrivită pentru postul de Primă Doamnă a Reichului.
Mai erau și Margaret Himmler și Lina Heydrich; din păcate pentru ele – în ciuda dorinței lor de mărire – poziția soților în ierarhia nazistă impunea menținerea lor în afara atenției publice.
–Lina și Reinhard Heyndrich–
–Magarete și Heinrich Himmler–
Heinrich Himmler și Reinhard Heyndrich conduceau SS și Gestapoul. Uniformele lor negre, cu insignele cu cap de mort sau pelerinele lungi din piele, erau menite să răspândească frică și respect; or, niște soții prea mediatizate, cu viață mondenă, ar fi spulberat tot acest efect.
