Acum, decizia Pastörs v. Germania a fost publicată și în în limba română.
În această decizie, CEDO a respins toate cele trei presupuse încălcări ale Convenței Europene a Drepturilor Omului invocate de reclamant împotriva deciziilor instanțelor din Germania.
Reclamantul, Udo Pastörs, a fost condamnat în 2012 pentru afirmații negaționiste făcute în 2010 în Parlamentul landului Mecklenburg Pomerania Inferioară, în calitate de deputat al Partidului Național Democrat (extrema dreaptă), scrie thelocal.de.
Pastörs a invocat de asemenea încălcarea dreptului la un proces corect, dat fiind că un membru al instanței inferioare care a judecat cazul era căsătorit cu un judecător care a făcut parte din instanța de apel.
Analiză pe text
”În cazul reclamantului, declarațiile sale au demonstrat, pe de o parte, disprețul față de victimele Holocaustului, fapt care era în favoarea declarării incompatibilității ratione materiae a cererii cu prevederile Convenției. De cealaltă parte, declarațiile au fost făcute de un membru al Parlamentului, în timpul unei sesiuni parlamentare, astfel încât putea atrage un nivel ridicat de protecție, iar orice ingerință în acestea presupunea analiza amănunțită a Curții.
Tribunalul Regional a citat și analizat întreg discursul reclamantului. Esența motivării sale s-a axat pe trei probleme: reclamantul a negat în mod accentuat Holocaustul în discursul său, mai multe părți ale căruia nu au ridicat o problemă în baza legii penale, ca și cum ar fi introdus „otravă într-un pahar cu apă, sperând că aceasta nu va fi sesizată imediat”; părțile discursului său care nu au ridicat o problemă în baza legii penale nu puteau diminua, camufla sau mușamaliza negarea accentuată a Holocaustului; acesta a vrut să-și prezinte mesajul exact în modul în care a fost înțeles de Tribunalul Regional, în viziunea unui observator obiectiv.
Curtea a acordat o importanță fundamentală faptului că reclamantul și-a planificat discursul, a ales în mod deliberat cuvintele și a recurs la confuzie pentru a-și face auzit mesajul. Articolul 17 a avut de jucat un rol important cu referire la acest aspect al cazului reclamantului, indiferent dacă se considera că articolul 10 este aplicabil. Reclamantul a urmărit să-și exercite dreptul său la libertatea de exprimare cu scopul de a promova idei contrare textului și spiritului Convenției. Acest fapt a cântărit mult în evaluarea caracterului necesar al ingerinței”, se arată în motivarea deciziei CEDO.
În mod deliberat
„Reclamantul a exprimat în mod deliberat neadevăruri pentru a defăima evreii și persecuțiile pe care le-au suferit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Afirmațiile imputate ale reclamantului au afectat demnitatea evreilor în măsura în care au justificat un răspuns de ordin penal. Chiar dacă pedepsirea reclamantului cu opt ani de închisoare cu suspendare constituia o sancțiune semnificativă, autoritățile naționale au prezentat motive relevante și suficiente și nu și-au depășit marja de apreciere. Prin urmare, ingerința a fost proporțională cu scopul legitim urmărit și „necesară într-o societate democratică”. Nu a existat nicio aparență de încălcare a articolului 10.” conchide Curtea Europeană, constatând că reclamația lui Pastörs este inadmisibilă și implicit că negarea Holocaustului nu este acoperită de dreptul la liberă exprimare.
Legislație
Germania are o legislație extrem de strictă cu privire la fostul regim nazist, inclusiv cu privire la negarea Holocaustului. Această negare este incriminată în total în 16 state europene, printre care și România, precum și în Israel, reamintește rfi.ro.
În România negarea Holocaustului a fost incriminată prin Ordonanța de Urgență 31 din 2002, înăsprită prin legea 217/2015, în care era explicitată incriminarea negării Holocaustului din România.
Mai multe detalii din motivarea CEDO puteți citi AICI.
