Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Nea Niță face analiza crizei de alimente din 1946: Mărfurile cumpărate la negru se desfac tot la negru
Articole online

Nea Niță face analiza crizei de alimente din 1946: Mărfurile cumpărate la negru se desfac tot la negru

Marele negustor Ion Dumitrescu-Militari își deschisese prima prăvălie în 1885, cu un capital de 260 de lei, bani primiți dar la nunta sa.

Despre amintirile lui Nea Niță, cum era cunoscut Ion Dumitrescu-Militari, din timpul Războiului de Independență am scris AICI.

Acum, Nea Niță ajunge cu povestea la Războiul Balcanic:

„N-aș putea vorbi de vreo lipsă sau criză economică în comerțul alimentar pe timpul războiului cu Bulgaria – în 1913. Fiincă nici n-a fost război decât cu… holera.

Pe vremea războiului din 1916 – după dezastrul retragerii noastre, am plecat în Rusia cu familia.

La întoarcere, imediat după pace, în 1919 chiar, am plecat la Marsilia fiindcă în timpul ocupației germane inamicul ridicase toate mărfurile din teritoriul ocupat.

Am adus în scurt timp cafele, sardelărie, ceai, vanilie, colofoniu, zahăr în butoaie, stearină, ceară de albine.

Am adus orez – 40 bani kg – untdelemn Puget, în bidoane de 1 litru din care restauratorul te lăsa să-ți torni la discreție la salată la… discreție și… gratis!

Am adus din Grecia măsline – 30 bani kg și butoiul 80 lei!”.

Cauzele

Aflându-ne în primăvara lui 1946, Nea Niță vorbește cu prudență despre cauzele crizei alimentare care bântuia România:

„Acei comercianți – fiindcă vorbim de comercianți, nu de aventurieri și afaceriști care fac comerțul cu telefonul – care au depozite de bani în străinătate nu îndrăznesc să importe marfă contra bani, fiindcă se tem de unele riscuri în ce privește destinația mărfii în tranzit sau intrată în țară, ca și de efectele prețurilor maximale.

Cât despre cei ce ar importa marfă contra marfă – în compensație – să spunem orez contra petrol sau cherestea – pe lângă greutățile în formalitățile de compensare și de procurare a mărfii exportabile, problema prețurilor de vânzare ca și obligațiunile de distribuire a mărfurilor fac ca, și în compensație, colonialele să nu se poată importa decât cu mari greutăți și nu totdeauna mărfuri necesare.

Sunt adică pe piață portocale și uneori lămâi; sunt sardele, dar nu sunt măsline!

Cât despre vânzare – chiar mărfurile importate prin compensație – ele fiind cumpărate la negru, se desfac tot la negru.

Comerciantul cinstit, cu firmă și registre, stă cu rafturile goale sau cu surogate!

În schimb, mărfuri alimentare de tot felul se găsesc din belșug în comerțul ambulant cu prețuri tot… ambulante”.

 

 

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA