După o viață de muncă, în care nu rămăsese niciodată dator, dar nici nu dăduse pe datorie, pe firma marelui său magazin de pe strada Carol din București, altădată plin de tot soiul de mărfuri de cea mai bună calitate și, după instalarea guvernului Petru Groza, ticsit de surogate, încă se putea citi: „I. Dumitrescu-Militari S-ori”
Mare comerciant, mare importator de coloniale, Nea Niță începuse de la șorț.
În timpul Războiului de Independență era băiat de prăvălie.
Negustor pe seama sa devenise în 1885.
„În 1877 rubla era patru lei. După ce au plecat trupele rusești, imediat după încheierea păcii, a scăzut.
Despre lipsă, n-aș putea spune c-a fost lipsă. Rușii plăteau. Mărfuri erau. Și din țară, și venite de afară. Veneau lămâi, orez, măsline. Cât despre intrarea în normal, ea s-a făcut imediat după căderea Plevnei.
Pe vremea aceea, negustoria avea alte rosturi. Nu erau restricții, nu erau contingentări, nu erau blocări și nu erau prețuri maximale.
La 1885, când m-am așezat eu în negustorie pe cont propriu, în comuna Militari – tot capitalul meu era 260 lei provenit de la „masa cu dar” cu prilejul căsătoriei mele.
Patenta și licența de băuturi spirtoase m-au costat cinci lei pe an!
Vinul era 15 bani cu oală cu tot.
Că se servea cu ulcica de pământ. Pâinea era 15 bani ocaua mare. Carnea era 25-30 bani kg. Vaca de lapte, grasă, se vindea cu 20-25 lei. Leul era la paritatea francului aur.
Azi toată lumea aleargă după aur. Atunci toată lumea căuta hârtie. Aur era berechet. Se prefera „polul” de hârtie fiindcă era mai ușor de purtat!
Nu rupea buzunarele!
Untdelemnul de măsline era 80 bani litrul. Ulei de floarea soarelui nici nu se scotea, nici nu se mânca.
Zahărul se vindea cu 85 bani kg și unii îl socoteau scump.
Săpunul uscat îl vindeam cu 80 bani kg., iar seul era de pomană.
Kilogramul de brânză se vindea cu 30 bani și tot cu atât se vindea perechea de pui de găină.
Și ce pui!
În 1885 am fost în Rusia să aduc mărfuri – devenisem importator cu voia lui Dumnezeu.
Am putut să vând în țară pește cosac sărat cu 30 bani kg. Treizeci de lei butoiul de o sută kg. Icrele tarama se vindeau cu 45 bani kg și „limbile” cu 60!”, povestea Nea Niță.
