Prin preajma Stațiunii de cercetări viticole Murfatlar trece un sistem defensiv pentru părțile de miazănoapte ale Imperiului, format din trei valuri, cu parapete de pământ, pe alocuri zidite; ele sunt cunoscute sub denumirea de „Valul lui Traian”.
Important centru defensiv la Murfatlar
Valul cel mic, considerat a fi – după datele consemnate de arheologi – cel mai vechi (secolul VII), își croiește drum chiar printre plantațiile de vii și printre livezile de pomi. La trei kilometri mai spre nord urmează celelalte două valuri, dintre care unul este tot din pământ, având dimensiuni ceva mai mari. Acest val, ridicat în secolul IX, dispune de-a lungul său de 62 „castella” (fortificații) și câteva castre. Ultimul val, construit din piatră, care unea cetățile Tomis și Axiopolis, avea 26 „castella”.
Blocurile de piatră necesare pentru construirea valurilor și a castrelor adiacente acestora au fost furnizate de carierele din apropierea comunei Basarabi.
Locuitorii, recrutați în cea mai mare parte din rândul populației locale, au săpat în special anumite porțiuni din carieră, unde au cioplit bisericuțe, galerii, încăperi pentru locuit sau pentru depozitare.
Bisericuțele rupestre – un patrimoniu unic
Dintre aceste sculpturi rupestre, un interes deosebit îl prezintă complexul de bisericuțe, nu doar prin faptul că sunt cele mai vechi, dar și prin originalitatea lor, fiind unice pe teritoriul României. Planul și forma lor arhitecturală indică, pe de o parte, influențe bizantine, iar pe de altă parte, supraviețuirea unor elemente caracteristice artei greco-romane și paleocreștine.
Bisericuțele sunt în majoritate de plan dreptunghiular, cu abside, și au dimensiuni mici: între 4 și 7 metri lungime și 2-3,5 metri înălțime. Una dintre bisericuțe, situată spre extremitatea de sud-vest a complexului, este remarcabilă prin planul său arhaic, imitând o bazilică paleocreștină cu absidă și contra-absidă. Din păcate, aceasta a fost distrusă în mare parte.
Planul și împărțirea interioară a bisericuțelor relevă mâna unor meșteșugari care cunoșteau bine monumentele bizantine ale vremii. Intrările și deschiderile încăperilor sunt arcuite, iar plafoanele bisericuțelor dreptunghiulare și ale galeriilor sunt realizate sub formă de bolți semicilindrice. În încăperile pătrate și neregulate, plafoanele sunt mai joase, iar în punctul de încrucișare al unor galerii este realizată chiar o boltă de tip bizantin, în formă de cruce.
Pe pereții albi și netezi ai construcțiilor din carieră mai sunt incizate, uneori cioplite mai adânc, o serie întreagă de figuri umane și animale, motive fantastice precum dragoni, semne runice și numeroase inscripții în limba slavonă veche și greacă. Reprezentările includ figuri de sfinți în costume bizantine, scene iconografice precum „Nașterea Domnului”. Totodată, pereții sunt împodobiți cu numeroase cruci, demonstrând originea creștină a simbolisticii.
Moștenirea artistică și arheologică la Murfatlar
Demn de remarcat este faptul că apariția unor forme și elemente de artă greco-romană și paleocreștină constituie o excepție pe teritoriul Dobrogei. Complexul rupestru a funcționat și ca necropolă, conținând galerii funerare și morminte săpate în piatră. Descoperirile arheologice includ ceramica tradițională romano-bizantină (sec. IV-VI e.n.), figurine antropomorfe și zoomorfe, precum și reprezentări de labirinturi și pești.
Figurile fantastice de balauri sau dragoni, care se repetă în mai multe locuri, sugerează influența sau chiar prezența unei populații de origine nordică. Examinarea antropologică a două schelete descoperite într-una dintre încăperile funerare confirmă această origine, subliniind diversitatea culturală a comunității din această regiune.
Toate aceste reprezentări, împreună cu ceramica romano-bizantină descoperită (datată între secolele IV și VI e.n.), demonstrează continuitatea unei populații locale romanizate care a păstrat elementele de artă veche și le-a transmis populațiilor venite ulterior în Dobrogea.
