Părintele Teofil Părăian, moștenitor al cuvintelor și duhului Părintelui Arsenie Boca, a fost unul dintre cei mai mari duhovnici pe care poporul român i-a avut.
Cunoscându-l și petrecând un timp lângă părintele Arsenie Boca, tânărul Ioan a deprins rugăciunea inimii și dorința puternică de a îmbrățisa viața monahală.
Parintele Arsenie l-a sfătuit să termine, mai întâi, facultatea.
Astfel, între anii 1948-1952, părintele Teofil a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu.
În cartea „Cine sunt eu?”, Părintele rememorează drumul său spre școală. Mergea și zicea rugăciuni: „Aveam așa de multe bucurii în suflet, încât îmi era frică să nu-mi crape inima. (…) Am fost un om al bucuriei. Sunt un răspânditor de bucurie. Asa m-a lasat pe mine Dumnezeu: cu o înclinare spre mulțumire, spre bine”.
Petrecut de zeci de mii de credincioși pe ultimul drum
A trecut la cele veşnice la 29 octombrie 2009, în Cluj-Napoca, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, acolo unde, cu smerenie şi nemăsurată dragoste, a slujit întreaga viaţă.
La înmormântarea și la parastasul săvârșit mai apoi au participat zeci de mii de credincioși.
La 1 aprilie 1953 a intrat în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni a fost călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi a primit numele de Teofil.
La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil a fost hirotonit diacon de către mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie a fost hirotonit preot de către mitropolitul Antonie Plămădeală.
În 1986, a fost hirotesit protesinghel, iar în 1988 arhimandrit.
Din anul 1992 părintele Teofil a început să răspundă invitaţiilor din ţară şi să participe în aproape toate oraşele importante din România la conferinţe duhovniceşti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Crăciunului.
