În cuvântul de învățătură rostit, preasfințitul părinte episcop Andrei a vorbit despre istoria sărbătorii de astăzi, când ne aducem aminte de găsirea de către sfânta împărăteasă Elena a lemnului Sfintei Cruci și înălțarea acesteia de către patriarhul Macarie în fața poporului, în anul 335, și despre puterea sfințitoare și mântuitoare a Sfintei Cruci primită prin sângele celui răstignit pe ea, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
O slujbă de pomenire a avut loc marți, la mormântul duhovnicului Arsenie Boca.
Și luni a fost sărbătoare la mănăstire. A fost comemorat sfântul Ioan de la Prislop, călugărul canonizat în 1992 ca sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.
Pustnicul Ioan a trăit la Prislop în urmă cu cinci secole şi a săpat singur o chilie în stâncă, în pădurea din apropierea bisericii.
Mănăstirea Prislop datează din secolul al XIV-lea.
În anul 1564 a fost zidită din temelie de Zamfira, fiica lui Moise Vodă din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul secolului al XIX-lea, să fi existat undeva în pădure, în vecinătatea clădirilor actuale.
În secolul al XVII-lea a viețuit aici sfântul Ioan de la Prislop.
În secolul al XVIII-lea a fost mănăstire greco-catolică. În secolul al XIX-lea era aproape pustie și administrată de preoți de mir.
Episcopul Demetriu Radu s-a ocupat de refacerea mănăstirii în anul 1901. În 29 octombrie 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite, preoții greco-catolici au fost arestați, iar lăcașul ocupat de Biserica Ortodoxă.
Pe 25 noiembrie 1948 mitropolitul Nicolae Bălan l-a transferat pe călugărul Arsenie Boca de la Mănăstirea Sâmbăta la Prislop, de unde a fost la rândul său arestat doi ani mai târziu. Mănăstirea s-a refăcut ca lăcaș mănăstiresc ortodox după anul 1975, cu o comunitate de călugărițe.
Nu se cunosc primele începuturi ale mănăstirii.
Deoarece era amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locașului.
Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală.
Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: `Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)”.
Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana.
Pe la jumătatea secolului XVI, Mănăstirea Prislop ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită „din temelie” de Domnița Zamfira, care se retrage aici după ce tatăl ei Moise Vodă din Țara Românească a fost ucis în lupta de la Viișoara.
