Moștenirea lăsată de Nakano Takeko, femeia cunoscută drept unul dintre ultimii samurai
Povestea ei este o poveste despre o determinare de nezdruncinat și despre angajamentul de a-și proteja patria. Moștenirea ei continuă să captiveze publicul până în ziua de azi.
Nakano Takeko
Nakano Takeko s-a născut într-o familie de samurai foarte respectată în aprilie 1847. De la o vârstă fragedă – sursele indică faptul că a început încă de la vârsta de șase ani – a fost expusă armelor. Maestrul ei, Akaoka Daisuke, a învățat-o, de asemenea, artele literare și caligrafia.
După ce și-a încheiat pregătirea, Nakano a devenit capabilă pentru a preda aceleași abilități, și a fost învățată să mânuiască naginata, o armă japoneză cu lama curbată.
În 1863, Nakano a fost adoptată de învățătoarea ei. Alături de acesta, ea a continuat să predea arte marțiale, ajungând în cele din urmă în domeniul Aizu în februarie 1868. Acolo, ea a predat arta de a mânui naginata altor femei și a fost faimoasă pentru că a apărat femeile în fața abuzurilor comise de bărbați.
Cu toate acestea, soarta ei s-a schimbat atunci când a fost implicată în Războiul Boshin (Războiul Civil Japonez).
Lupta în Războiul Boshin
Războiul Boshin a marcat sfârșitul shogunatului Tokugawa și restaurarea dominației imperiale în Japonia. În această perioadă, Domeniul Aizu a trecut de partea forțelor Tokugawa împotriva imperiului Meiji. Samuraii Aizu s-au trezit atrași în luptă.
Chiar dacă era extrem de calificată, Nakano Takeko nu trebuia să lupte, având în vedere că era femeie. Acest lucru nu a oprit-o. La doar 21 de ani, ea a alcătuit un grup ad-hoc de femei războinice (Onna-musha) numit Jōshitai. Alături de mama ei de 40 de ani și de sora ei de 16 ani, s-au alăturat și alte câteva femei.
În ciuda faptului că diverși comandanți Tokugawa au refuzat să le lase să se alăture vreunui rând oficial, Jōshitai au luptat cu înverșunare alături de bărbați și, în cele din urmă, Nakano a fost desemnată lider, sub comanda lui Furuya Sakuzaemon.
Moartea unei eroine
În octombrie 1868, Nakano Takeko și-a condus grupul de femei într-o luptă împotriva forțelor inamice la Podul Yanagi. Ele erau echipate doar cu naginata, în timp ce trupele Meiji aveau arme de foc.
Când s-au apropiat suficient de mult pentru ca bărbații să-și dea seama că trăgeau în femei, comandantul le-a ordonat să nu fie ucise – o mare greșeală. Acest lucru le-a oferit deschiderea de care aveau nevoie pentru a ucide mai mulți inamici, înainte ca ele, al rândul lor, să fie atacate. Relatările spun că Nakano a doborât cel puțin cinci soldați, dar norocul i s-a terminat când a fost lovită în piept de un glonț.
Conștientă că forțele imperiale vor mutila trupurile războinicilor Aizu căzuți, Nakano și-a îndemnat sora să îi taie capul pentru a preveni o astfel de umilință. Ultima ei dorință a fost onorată, iar ea a murit cu demnitatea intactă. Capul ei a fost îngropat la templul familiei, unde a fost ridicat în cele din urmă un monument.
