Un furt curajos
Douăzeci și șase de ore au trecut până când cineva a observat că Mona Lisa dispăruse. Pictura lui Leonardo da Vinci, a unei nobile florentine din secolul al XVI-lea, care avea un zâmbet enigmatic, este una dintre cele mai recunoscute picturi din lume.
Da Vinci și-a pictat capodopera în 1507, însă de abia în secolul al XIX-lea criticii începuseră să vadă opera ca vârful picturii florentine renascentiste. În 1911, Mona Lisa nu era atât de ușor de recunoscut. Când Washington Post a raportat pentru prima dată furtul și a evaluat valoarea picturii la 5 milioane de dolari, ziarul a realizat, în mod eronat, o schiță de cărbune nud pe care unii credeau că Da Vinci a folosit-o pentru pregătirea Mona Lisa.
Furtul acestei capodopere a schimbat modul în care lumea a văzut-o pe Mona Lisa. S-a descoperit că pictura a fost furată în momentul în care un pictor amator a venit la Luvru pentru a studia Gioconda, așa cum o denumesc italienii și a descoperit un perete gol. La început, nu s-a alertat nimeni având în vedere că era cunoscut că lucrările de artă erau date jos pentru a fi fotografiate. În momentul în care și-au dat seama că pictura lipsește, a fost alertat personalul.
În acea seară, poliția a fost alertată. Aceștia au considerat că hoțul va cere o răscumpărare în 48 de ore, însă după ce au trecut două zile și nimeni nu s-a prezentat, și-au dat seama că este vorba despre o lucrare pierdută. Hoțul lăsase foarte puține indicii în urma sa. Un paznic găsise cadrul de lemn și cutia de sticlă care acoperea pictura pe o scară. Cadrul avea o amprentă pe el, însă nu a reprezentat soluția pentru descoperirea hoțului.
Greșeala istorică l-a costat libertatea
Timp de doi ani, nimeni nu aflase nimic despre pictura furată, până când hoțul a decis să iasă în față. Vincenzo Peruggia, cetățean italian, pictor și zidar, fusese anterior arestat pentru jefuirea unei prostituate. Cu toate că fusese anchetat de poliție, în apartamentul său din Paris în 1911, deoarece făcea parte din echipajul care lucra la Luvru, a fost crezut că în ziua furtului se afla într-o altă locație. Cât timp era poliția la el în casă, Mona Lisa era ascunsă în portbagajul mașinii sale.
În decembrie 1913, Peruggia i-a scris lui Alfredo Geri, un patron de anticariat care făcuse reclamă pentru arta plastică în mai multe ziare italiene. Semnând scrisoarea sa „V. Leonard ”, i-a transmis lui Geri că o are pe Mona Lisa. Crezând că pictura fusese furată de Napoleon, Peruggia se aștepta la o recompensă pentru readucerea picturii în ceea ce el considera ca fiind patria sa. Însă, pictura era în Franța încă din 1516, când Da Vinci i-a oferit lucrarea patronului său, regele Francois I.
Geri l-a contactat pe Giovanni Poggi, directorul Galeriei Uffizi din Florența și a stabilit o întâlnire cu Peruggia la Milano. Poggi a autentificat pictura și l-a convins pe Peruggia să o lase la galeria sa pentru a fi în siguranță. Apoi, cei doi au contactat poliția, Peruggia ajungând să săvârșească o scurtă condamnare la închisoare. Ulterior, Mona Lisa s-a întors la muzeul Luvru.
