Doi britanici, soț și soție, se zbat pentru a fi recunoscuți drept co-proprietari ai unei picturi despre care mult consideră că este o versiune mai timpurie a celebrei Mona Lisa.
Opera de artă, descoperită la un conac din Somerset, în 1913, este foarte asemănătoare cu lucrarea lui Leonardo, înfățișând o Lisa del Giocondo mai tânără.
În cursul secolului XX, aceasta a ajuns din mâinile descoperitorului, un anume Hugh Blaker, în cele ale lui Henry Pulitzer, une excentric colecționar de artă, și apoi ale lui Elizabeth Meyer, partenera acestuia.
După moartea lui Meyer, în 2008, tabloul a fost achiziționat de un consorțiu internațional, care l-a prezentat public în 2012, într-o campanie publicitară, afirmând că este vorba de un Leonardo veritabil.
Andrew și Karen Gilbert susțin că Pulitzer a vândut 25% din drepturile asupra picturii asociatului său, Leland Gilbert, pentru 4000 de lire sterline, în 1964.
Andrew Gilbert este moștenitorul legal al lui Leland. În această calitate, el și soția sa, judecătoare, pretind că au dreptul asupra unui sfert din valoarea tabloului, prezentând și un document de vânzare-cumpărare din 1964.
Soții Gilbert au deschis o acțiune în instanță, în Italia, unde tabloul a fost expus de curând, scrie The Daily Telegraph.
Consorțiul internațional, înregistrat în insula Anguilla din Caraibe, respinge afirmațiile soților Gilbert.
Cuplul londonez l-a angajat pe Christopher Marinello, un expert în descoperirea operelor de artă dispărute. Marinello afirmă că întrebarea dacă lucrarea este un Leonardo original nu este esențială: „Nu mă interesează dacă este o pictură a lui Elvis pe catifea neagră. Indiferent ce ar fi, 25% le aparțin soților Gilbert.”
Dacă se va dovedi că tabloul este un Leonardo autentic, cei doi soți ar putea câștiga milioane. Un alt tablou presupus al lui Leonardo, Salvator Mundi, a fost vândut acum doi ani cu 450 de milioane de dolari, în ciuda dubiilor legate de autenticitatea sa.
Profesorul Martin Kemp, un expert în opera lui Leonardo da Vinci, a respins ideea. El a descris „Cealaltă Mona Lisa” drept o „cauză pierdută” și „pretendenta cea mai proeminentă printre multe alte copii sau variante” ale Mona Lisei.
Opera „nu prezintă profundul inefabil al originalului”, spune Kemp.
Hugh Blaker, negustorul de artă care a descoperit tabloul în 1913 – și care l-a păstrat în atelierul său din Isleworth, în sud-vestul Londrei, ceea ce i-a adus supranumele de „Isleworth Madonna” – a apreciat că acesta este autentic.
La fel și Pulitzer, care a scris și o carte pe această temă în 1966. Pulitzer a pus tabloul într-un seif dintr-o bancă elvețiană în anii 1970, unde a rămas până când o organizație numită Foundation Mona Lisa, acționând în beneficiul consorțiului, l-a prezentat public în 2012 la Geneva.
Giovanni Battista Protti, avocatul italian al soților Gilbert, declară: „Pe când Elizabeth Meyer era încă în viață, relației ei cu clienții noștri era perfectă, și avem dovada. După moartea sa, ei au pierdut controlul picturii și au început necazurile.”
Andrew Gilbert, un om de afaceri, este unul dintre cei patru nepoți ai lui Leland Gilbert și îi reprezintă și pe ceilalți trei în instanță. Nu are nici o idee dacă tabloul este original, dar are de gând să îl prezinte experților.
El a declarat: „Bunicul meu și Henry Pulitzer erau pasionați de pictură. Nu l-ar fi cumpărat dacă nu ar fi crezut că este posibil să fie un Leonardo.”
