Deschiderea căii spre domniile fanariote
Nicolae Mavrocordat cunoștea mai multe limbi străine, studiase filosofia și teologia la Padova și Bologna, motiv pentru care a pus piatra de temelie a celebrei biblioteci a Mavrocordaților. Când a devenit domn al Moldovei, cronicarul Nicolae Muste relata că: „se pusteise Fanarul în Ţarigrad, că numai muierile lor rămăsese, iar grec, umblai mult pînă ce dai de unul acolo; iar aice sosind umplut-au curtea domnească, prin toate odăile şi prin tîrg pre la gazdă”.
Prima domnie în Moldova se remarcă prin măsurile fiscale și sociale luate în favoare păturilor de jos ale societății și prin relațiile distante cu boierimea. Cea de-a doua domnie a sa, inaugurează începutul domniilor fanariote în Moldova, reușind să pună capăt incursiunilor tătarilor printr-o înțelegere cu Crimeea.
Devenind domn al Țării Românești în 1716, prima sa domnie a fost agitată din cauza conflictului în derulare austro-turc, dar și a relațiile greoaie cu boierimea munteană. Profitând de ofensiva austriacă, boierii ostili au vehiculat zvonul că trupele austriece înaintează spre București, Nicolae Mavrocordat fiind nevoit să se retragă la Giurgiu.
Ca răspuns, Nicolae Mavrocordat a decis să-și înlăture opoziția internă și și-a executat sau exilat opozanții, printre ei aflându-se și mitropolitul Antim Ivireanul. Boierii nemulțumiți de acest gest au susținut intrarea austriecilor în București, care l-au luat prizonier pe domnul țării. Eliberat în cele din urmă, pleacă la Adrianopol unde i se acordă iarăși domnia.
Fidel Imperiului Otoman
În timpul domniilor sale, Nicolae Mavrocordat a fost împotriva violatorilor, dând o lege prin care „cel ce va fi prins cu ştromeleagul învîrtoşat primpregiurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scîrbavnicul mădulariu, spre veşnica lui nefolosire“.
Pe plan extern, Nicolae Mavrocordat a rămas fidel Imperiului Otoman la cererea căruia a intervenit în sprijinul hanului tătar din Crimeea. A avut o corespondență constantă cu reprezentanții Franței la Poartă, iar pe plan intern, conflictele dintre domn și boieri au continuat până în 1726.
