Orașele pierdute de vreme
În acea perioadă, au existat orașe care ulterior au dispărut cu tot cu infrastructura lor, dar și cu populația acestora. Istoria mărturisește că au existat orașe care s-au înecat sub suprafața Pământului, s-au îngropat sub cenușa vulcanică sau pur și simplu au fost uitate.
Spre exemplu, orașul Naours, în vremurile străvechi, adăpostea suprafețe subterane care ofereau spațiu localnicilor pentru a-și depozita bunurile și pentru a oferi adăpost în circumstanțe neprevăzute. Acest oraș a avut o populație destul de mare până în secolul al XVII-lea. De asemenea, avea spații pentru adăpostirea animalelor. Acest oraș a fost uitat până în secolul al XIX-lea, când a fost descoperit în timpul Primului Război Mondial, de forțele aliate. Naours a servit ca locație a forțelor naziste în cel de-al Doilea Război Mondial.
Orașul Ҫatalhöyük este un sit vechi din 7000 î.Hr., situat în sudul Turciei, fiind redescoperit abia în 1958. Orașul arată eforturile umane de a trăi într-o comunitate interconectată. Cu ajutorul săpăturilor au fost descoperite dovezi care au făcut istoricii să susțină că acei oameni au trăit în condiții supraaglomerate, pline de mizerie, ceea ce provoca răspândirea rapidă a bolilor. Au fost găsite schelete în jurul zonelor în care erau construite case, fapt ce a dovedit că majoritatea populației își îngropa morții în casă. Se presupune că orașul a găzduit între 8.000 și 10.000 de locuitori.
Unul dintre cele mai vechi temple din lume a fost găzduit de insula Gozo, situată în Marea Mediterană, având o vechime de 5.800 de ani. Templele din Gjantija sunt masive, formate din pietre înalte de cinci metri care cântăresc peste cincizeci de tone. Aceste temple au fost construite pentru a se închina zeiței fertilității și a vindecării. La acea dată, nu existau instrumente arhitecturale, făcând situl mult mai misterios. Legenda spune că giganții ar fi construit aceste temple, deoarece în malteză, Gjantija înseamnă „peștera uriașului”.
