La 11 aprilie 1876, fiind senator de drept, a fost ales, la propunerea lui I.C. Brătianu, preşedinte al Senatului.
În timpul păstoririi sale s-au deschis cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, la stăruinţele sale s-a înfiinţat Tipografia Cărţilor Bisericeşti şi a fost recunoscută autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.
Astfel, la 25 martie 1882, în Joia Mare a Sfintelor Paşti, membrii Sfântului Sinod sfinţesc, pentru prima dată, Sfântul şi Marele Mir în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, fără a mai cere permisiunea Patriarhiei Ecumenice.
Acţiunea a atras un protest scris, foarte dur, din partea Patriarhului Ecumenic Ioachim al III-lea. După mai multe încercări, la 25 aprilie 1885, Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea a confirmat autocefalia Bisericii noastre.
La 30 mai 1885, Mitropolitul Primat al României, Calinic Miclescu, a trimis o scrisoare de mulţumire Patriarhiei Ecumenice, anunţând deopotrivă celelalte Biserici surori autocefale despre recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române.
A trecut la cele veşnice la 14 august 1886, fiind înmormântat la Mănăstirea Neamţ.
Din neam boieresc
Calinic Miclescu, din botez Constantin, mitropolit al Moldovei şi Ungrovlahiei, s-a născut la 16 aprilie 1822, în Suceava, într-o veche familie boierească.
La 18 iunie 1842, a fost călugărit la Huşi de către unchiul său Sofronie, viitorul mitropolit al Moldovei.
La 23 aprilie 1843, a fost hirotonit ierodiacon, ieromonah la 31 noiembrie 1848, apoi hirotesit protosinghel şi arhimandrit la data de 2 februarie 1855.
În perioada 1851-1858, a fost egumen la Slatina, unde a înfiinţat o şcoală pentru copiii ţăranilor.
A fost membru în Divanul Ad-hoc, locţiitor de episcop la Huşi (nov. 1858-ian. 1861), din nou egumen la Slatina (1861-1863), locţiitor de mitropolit al Moldovei (din 7 mai 1863), apoi, la 10 mai 1865, a fost numit mitropolit al Moldovei, prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
