Misterioasa primă întâlnire dintre Sir Arthur Conan Doyle și adevăratul Dr James Watson. Aventuroasa viață masonică a părintelui lui Sherlock Holmes

 

Folosind o comunicare făcută acum câteva zile (pe 16 decembrie) de Marea Lojă Unită a Angliei (United Grand Lodge of England) suntem în măsură să refacem traseul masonic al uneia dintre cele mai cunoscute personalități ale lumii moderne: Sir Arthur Conan Doyle, părintele celui mai renumit detectiv, Sherlock Holmes.

Mai mult, devine și mai interesantă prietenia dintre Doyle și doctorul care i-a inspirat savurosul personal, Dr Watson, partenerul de anchete al celui mai de succes” descâlcitor” de mistere.

Povestea celor două personaje cărora le-a dat viață Doyle nu mai are nevoie de prezentare, așa cum deja se știa că a existat cu adevărat un doctor James (în poveștile cu Sherlock Holmes, el se numește John Watson) Watson care, spre deosebire de cel din romanele și povestirile cu Sherlock Holmes, nu și-a sacrificat profesia pentru a căuta rubinele unor sultani din țări îndepărtate de Anglia și nici nu a vânat câini sălbăticiți în apropierea conacelor.

 

Foto: Sir Arthur Conan Doyle

Adevăratul James Watson a lucrat 19 ani în China și apoi a revenit în Regat. Aici pașii l-au purtat spre poarta templului Lojei Masonice Phoenix, numărul 257, din Southsea Hampshire. A fost inițiat înainte de anul 1887, fără a cunoaște noi data exactă.

În acel an, 1887, un șir de semi-eșecuri l-a adus la aceeași poartă de templu și pe un alt tânăr doctor, avea 27 de ani, Arthur Doyle. Prenumele ”Conan” avea să îl adauge mai târziu.

După ce două cabinete medicale au dat faliment, Doyle și soția sa s-au mutat în Southsea, unde și-a deschis un nou cabinet, de oftalmologie.

În Southsea descoperă ocultismul, participând la ședințele organizate de unul dintre pacienții săi, generalul Drayson, profesor la școala de marină. Ocultismul de salon l-a ”dezamăgit” pe tânărul doctor, dar s-a orientat spre Societatea pentru Cercetări Psihice.

De aici ajunge la Loja Phoenix, în care este inițiat pe 26 ianuarie 1887. La inițiere, proaspătul ucenic are doi nași. Primul naș al lui Doyle a fost Sir William David King, cel care avea să devină de patru ori primarul Portsmouth. Al doilea ”girant” de bunele moravuri ale tânărului doctor a fost un cârciumar, Sir John Brickwood, patronul unei berării de mare succes în acea perioadă.

În seara inițierii, când și-a cunoscut frații, Doyle l-a văzut pentru prima oară pe James Watson. Între ei s-a legat o lungă amiciție, ”materializată” în interminabile seri de discuții, în care poveștile orientale ale unuia se împleteau cu frământările ezoterice ale celuilalt.

Parcursul lui Doyle în masonerie a fost fulminant la început. Pe 23 februarie 1887 devine calfă, al doilea grad din masonerie, iar pe 23 martie este ridicat la gradul de maestru, ultimul din masoneria albastră.

Din acest moment, el face două greșeli față de lojă.

Prima apare chiar în povestirea ”Study in Scarlet”, cea în care își fac debutul personajele Sherlock Holmes și Dr Watson. Când cei doi se cunosc, în povestire, Sherlock își amintește de o atingere ciudată când a dat mâna cu James. Doyle sugera, de fapt, atingerea secretă a masonilor.

Ilustrație Sherlock Holmes

Se spune că i s-a reproșat acest lucru în lojă, dar a doua greșeală a fost sancționată.

În 1889, publică povestea ”Mystery of Cloomberera”, în care erau strecurate elemente din ritualurile masonice, deși povestea este despre trei budiști.

În 1889, Arthur Conan Doyle părăsește Loja Phoenix.

Deși oficial era ”în adormire”, Doyle, ajuns în Africa de Sud, ca ofițer sanitar în Războiul Burilor (unde și-a și câștigat titlul nobiliar) este citat de revista Masonic Illustrated, din octombrie 1901, ca participant la lucrările unei loje din Bloemfontein, a masonilor aflați pe front ca medici și a militarilor răniți și internați în spitale de campanie. ”Bro Conan Doyle” lucra aici, potrivit aceleiași publicații, alături de ”Bro Rudyard Kipling”.

De fapt, atelierul era Loja Rodge Star și membrii acesteia aveau să protesteze că fuseseră numiți loja ”urgențelor” sau a ”zgâriaților”.

Mai era un motiv de protest. Era în anul 1901, iar ”Bro Conan Doyle” nu ieșise din ”adormire” și nu ar fi putut participa la lucrări, dar explicația a fost că era departe de casă și că oricum intrase doar ca vizitator. Ca să se estompeze disputa, el este făcut, în 1901, membru de onoare al Lojei Mary’s Chapel, din Edinburgh, orașul său natal.

El avea să se reactiveze în Phoenix abia în 1902, după reîntoarcerea în Anglia.

A fost membru activ până în 1911, când se retrage din nou, fără a renunța la statutul de mason, pentru că succesul lui Holmes și Watson, precum și conferințele ținute în toată lumea, nu îi mai lăsau timp pentru întrunirile lojei.

La moartea sa, în 1930, Doyle a fost onorat cu mesaje de condoleanțe și de frații din lojă.

Informațiile de pe pagina UGLE au fost completate cu studiul ”Arthur Conan Doyle – francmason și spiritualist” de Yasha Beresiner, din Masonic Papers, și de planșa dedicată lui Doyle, adăugată pe 16 decembrie pe ”Solomon”, blog de ”transparentizare” al UGLE.

Foto deschidere: Imagine din templu UGLE, de pe pagina publică.

Parteneri