Marea Britanie avea acces total la uleiul de balenă
Pe atunci, oamenii foloseau ulei de balenă pentru a prepara produse esențiale, cum ar fi margarina și săpunurile, iar cererea pentru cele două a crescut în timpul Primul Război Mondial. Uleiul de balenă este utilizat pentru fabricarea nitroglicerinei, una dintre componentele principale ale corditei.
Cei mai buni lubrifianți au fost fabricați cu ulei de balenă, vital pentru arme și diferite dispozitive în timpul iernii. Drept urmare, pentru acest lucru au fost ucis 58.000 de balene în timpul Primului Război Mondial.
Timp de mai multe decenii, Norvegia a controlat industria uleiului de balenă. Deși țara a rămas neutră în timpul războiului, majoritatea fabricilor sale se aflau pe teritoriul britanic, ceea ce garanta ca Marea Britanie să aibă acces la tot uleiul.
Din această cauză, Germania a decis să-și producă propriul ulei de balenă, Antarctica devenind crucială pentru planurile sale. Germania a aflat că britanicii și norvegienii nu au revendicat tot teritoriul, motiv pentru care, în 1936, au planificat o expediție de unde au recrutat oameni cu experiență.
Când nava Schwabenland a părăsit Germania în decembrie 1938, doar un ofițer nazist s-a alăturat echipajului de 82 de oameni de știință. Nava a fost echipată cu dispozitive utile pentru fotografierea zonei.
Secretul Germaniei naziste
Istoricii au relatat că în urma expediției, teritoriul Antarcticii s-ar fi mărit cu 16%. De asemenea, a fost explorat și oceanul, găsindu-se o parte din Dorsala Atlantică, care este o placă tectonică situată de-a lungul fundului oceanului Atlantic, formând cel mai lung lanț muntos submarin din lume.
Informațiile despre această expediție din Antarctica au fost păstrate secret până în anii 1950. Deși există povești despre buncărele naziste din regiune, nu există alte dovezi conform cărora să fi existat și o altă expediție, Al Doilea Război Mondial obligând Germania să își schimbe planurile.
