Așa că toată țara vuia după ce l-a auzit pe marele fotbalist, alintat Ministrul Apărării, criticând regimul Ceaușescu la postul de radio Europa Liberă.
Dar, pe 19 octombrie 1981, administratorul blocului în care locuia l-a găsit pe Dan Coe spânzurat în fața ușii apartamentului său. Medicii au făcut de urgență o intervenție chirurgicală, l-au reanimat direct, la cord deschis, dar nu l-au putut readuce la viață.
Nu s-a aflat niciodată dacă s-a sinucis sau a fost omorât. Poliția germană a închis cazul ca sinucidere.
„Nu cred că-și lua el zilele, iubea prea mult viața”
Însă, la București se spunea că Dan Coe și-a pus ștreangul de gât și Securitatea i-a tras scaunul.
„Nu se sugruma el, l-au făcut ăia că a vorbit una alta pe la radio. Nu cred că-și lua el zilele, iubea prea mult viața”, spunea colegul și prietenul său Rică Răducanu
Dan Coe și Rică Răducanu
„Trecerea de la statutul de vedetă la cel de om obișnuit i-a provocat un șoc, i-a creat o stare pe care nu a putut să o depășească. În schimb, cu două, trei luni înainte să moară, am auzit la Europa Liberă o emisiune în care povestea necazurile pe care el și tatăl său le-au trăit în România. Nu știu dacă este un motiv destul de solid ca să-i atragă moartea, însă nu cred ca era atât de labil încât să se sinucidă”, considera Puiu Ionescu.
„Nu cred că Securitatea a fost implicată în moartea lui Dan. El a avut niște probleme cu „ei” pentru că, într-un turneu al Rapidului în Franța, a schimbat niște valută, lucru interzis pentru noi, fotbaliștii”, era de părere Ilie Greavu.
„Pentru faima lui Dan Coe”
Încă din anii 1960, când juca la Rapid, pe Stadionul Giulești una dintre scandările obișnuite ale suporterilor rapidiști era: „Un strigăt din vechea Troie/Pentru faima lui Dan Coe/Și înc-o dată că e voie/Ahoe.”
Dan Coe s-a născut la 8 septembrie 1941 în București, într-o veche familie de aromâni, tatăl său, Duce Coe, fiind înainte de război component al echipei Sportul Studențesc, echipa care reușea prima promovare în Divizia A în 1937 avându-l ca antrenor pe Coloman Braun-Bogdan.
În anul 1956, Dan Coe a debutat la juniorii echipei Rapid București și în anul 1960 în echipa de tineret. Postul pe care a jucat a fost cel de fundaș central (stoper).
A debutat în Divizia A la 18 martie 1962 în meciul Minerul Lupeni-Rapid București (1-1).
În Divizia A a jucat un număr de 214 meciuri și a marcat 12 goluri. A jucat timp de 11 sezoane la echipa feroviară, fiind căpitan al echipei.
Campion cu Rapid
El a câștigat cu această echipă în 1967 titlul de campion al României la fotbal, apărarea Răducanu – C. Lupescu – Dan Coe – Motroc – Greavu fiind considerată una din cele mai bune din acel campionat.
Cu echipa Rapid București, a jucat în Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1967-1968 (4 meciuri) și apoi în Cupa Orașelor Târguri, precursoarea Cupei UEFA în sezoanele 1968-1969 (2 meciuri) și 1969-1970 (2 meciuri), fără să înscrie un gol. În anul 1970 i s-a decernat titlul de maestru emerit al sportului.
Între anii 1971-1973 a jucat timp de două sezoane în Belgia la echipa Royal Antwerpen F.C.
În anul 1973, a revenit în România însă nu a fost reprimit la Rapid, fiind considerat prea bătrân.
Coe a plecat atunci la echipa F.C. Galați, aflată în Divizia B. A ajutat-o să promoveze în anul 1974 în Divizia A. Ca o coincidență, în același sezon, Rapidul a retrogradat în Divizia B.
Dan Coe evoluat pentru ultima oară în Divizia A la 8 decembrie 1974 în partida Universitatea Craiova-FC Galați (6-0), după care s-a retras din fotbal.
Rezervă de lux în Mexic
Cu Pele
În preliminariile pentru Campionatul Mondial din Mexic 1970, în meciul România-Portugalia (1-0) din 12 noiembrie 1969, desfășurat la București, Dan Coe l-a avut ca adversar direct pe celebrul atacant portughez Eusobio.
După meci, Eusebio declara că „dacă în 1966 aș fi avut un fundaș care să mă marcheze cum a făcut-o Dan Coe astăzi, Portugalia n-ar fi ajuns niciodată în semifinale…”.
Dan Coe a făcut parte din lotul reprezentativ de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic (1970), purtând pe tricou numărul 6.
Chiar dacă nu a jucat nici un minut la „Mundialul” din Mexic (fiind preferat pe postul său dinamovistul Cornel Dinu), Coe a fost unul dintre artizanii calificării României la acel turneu final.
În meciul Elveția-România (0-1), desfășurat la 14 mai 1969 în orașul Lausanne, căpitan al echipei României a fost Dan Coe, iar apărarea selecționatei României a fost de netrecut, presa denumind tripleta Rică Răducanu – Dan Coe – Sandu Boc „triunghiul de aur de la Lausanne”.
Foto: Dan Coe în alb, la stânga actorului Horia Căciulescu
