Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Cum a fost arestat de pe banca de rezerve marele fotbalist Romulus Gabor pe timpul lui Ceaușescu
Articole online

Cum a fost arestat de pe banca de rezerve marele fotbalist Romulus Gabor pe timpul lui Ceaușescu

Născut pe 14 octombrie 1961, satul Ponor, comuna Pui, județul Hunedoara, Romulus Gabor a fost fotbalist de bază la Corvinul Hunedoara din 1978 până în 1991.

A făcut parte din echipa națională de tineret a României, care s-a clasat pe locul 3 la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Tineret – ediția Australia 1981, câștigând finala mică împotriva echipei Angliei, prin golul înscris de Romulus Gabor.

La același campionat, Gabor a obținut trofeul Balonul de aur și a fost declarat cel mai bun jucător al competiției, performanță încă neegalată de un alt fotbalist român.

Tot ca jucător, de această dată în echipa națională de seniori, a participat la Campionatul European de Fotbal, ediția din Franța, 1984, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.

La Scornicești

Întrebat de Ovidiu Ioanițoaia, la Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” dizuzată pe www.GSP.ro, dacă a avut oferte de la Steaua și de la Dinamo, s-au de la Securitate, marele fotbalist al Corvinului Hunedoara Romulus Gabor a povestit două întâmplări halucinante al cărui protagonist a fost înainte de decembrie 1989:

-N-am avut oferte. Doar în armată ne-a chemat să ne spună că dacă auzim pe cineva care vrea să plece din unitate să-i zicem. Dar, în rest, n-am avut…

– Dar ai avut probleme mari cu ei.

– Am avut un incident când jucam la Scornicești (echipa Viitorul  din satul natal al lui Nicolae Ceaușescu fusese promovată în Divizia A – nota Ev. Istoric). Conduceam cu 2-0 și la un moment dat nu știu ce altercație a fost. Eu nu i-am zis nimic arbitrului, dar mi-a dat cartonașul roșu. N-am comentat nimic, nu pricepeam ce are cu mine. M-am dus pe bancă. Nu aveai voie nici atunci să stai pe bancă, dar nu mi-a zis nimeni nimic. Mi-am dat ghetele jos că era cald, vară și mă uitam la meci.

Prin minutul 70 și ceva a mai eliminat un jucător de la noi și s-a creat o busculadă. Eu, cum stăteam pe bancă, m-am trezit cu doi civili, nu știu ce grad aveau, dar ca fizic arătau bine.

M-au luat de brațe, m-au băgat într-un ARO cu o singură ușă în spate.

Chiar mă luase frica!

Erau și doi soldați cu pistolul-mitralieră. M-am dus direct în echipament, dar cu ghetele în mână. Meciul s-a terminat 3-2, ne-au bătut. La miliție m-au pus în sala de așteptate.

Am stat. Timp de 20-30 de minute nu m-a băgat nimeni în seamă. După perioada asta m-au dus înapoi la stadion, unde mă aștepta echipa.

– Dar nu ți-era teamă de situație?

– De ce să-mi fie? Acolo totul era controlat de familia Ceaușescu. Probabil că m-au lăsat să plec după ce-au văzut că echipa lor a câștigat meciul.

– Dar care au fost motivele arestării?

– Nici acum nu știu motivele pentru care am fost arestat. Nu m-au pus să dau absolut nicio declarație, dar acolo erau mai mulți cu probleme… În presa vremii nu s-a scris nimic pentru că nu era voie. Eu m-am bucurat că mi-au dat drumul, că poate nu mai auzea nimeni de mine.

Lucescu ascultat de Securitate

– Țin minte că la Hunedoara ai mai avut un incident cu Securitatea.

– Eu? Ce incident?!

– Aveai o garsonieră și când te-ai mutat în apartamentul lui Mircea Lucescu…

– Incredibil! Pe asta de unde o știți?! Aveți dreptate! Când a plecat Lucescu, m-am mutat în apartamentul lui și eu am vrut să-mi trag numărul de telefon de unde stăteam eu. Niște etaje mai sus. Între geamuri a fost o cutie. Se asculta telefonul…

– Așa.

– La un moment dat, în cantonament fiind, m-au chemat de la Securitate la Hunedoara. Soția mea era deja dusă acolo, dar eu nu știam. La fel și un prieten care m-a ajutat să-mi tragă telefonul. Le dispăruse semnalul! Arată ca o cutie de plastic care era între geamuri. Pe soție au ținut-o vreo trei ore p-acolo, pe mine cel mai puțin. Nu știau unde e aparatul respectiv. Le-am spus să-l caute în gunoi. Totul era pus ca să-l asculte pe nea Mircea.

– Înainte cine stătuse acolo?

– Era un apartament unde cam toți antrenorii stăteau. Eu aveam o simplă garsonieră, dar după ce m-am căsătorit mi-au dat mie apartamentul lui. Nu mă așteptam să aibă dispozitive de ascultat!

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA