Mitingul, organizat de partidele istorice, PNȚ-CD, PNL și PSDR, plus alte organizații civice, care abia apăreau, mai ales studențești, a scos zeci de mii de oameni în Piața Victoriei, care protestau împotriva transformării CFSN în partidul FSN.
Prima mare minciună a lui Iliescu
Joi, 25 ianuarie, Ion Iliescu a mers la Televiziune şi a spus, cu subiect și predicat:
„Niciodată, conducerea FSN nu a afirmat că nu va participa la alegeri”.
Era o minciună colosală prin transformarea, deja, a CFSN în FSN.
Iliescu a continuat: „Am întârziat să dezbatem în Consiliu această problemă, întrucât nu problemele campaniei electorale ne-au preocupat în această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vieţii noastre economice şi sociale”.
„Dar nu ne puneţi sula-n coaste, dom’le, cu propuneri pă care să le acceptăm necondiţionat”.
Astfel li s-a adresat Ion Iliescu liderilor opoziţiei, într-o discuţie televizată din 28 ianuarie 1990, pe fondul protestelor anti-FSN din Piaţa Victoriei.
Corneliu Coposu în dialogul cu Vartan Arachelian:
„Am aşteptat la 24, 25, 26 ianuarie, trei zile la rând, ca reprezentanţii puterii politice să apară la televizor şi să anunţe că, având în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, urmând să se găsească un sistem provizoriu de exercitare a acestor puteri.
Nu s-a respectat acest angajament. Am urgentat prin repetate chemări telefonice. Cea din urmă, chiar din 26, cu avertismentul că, dacă nu se vor pune în practică şi nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom reclama, printr-o manifesaţie de stradă, îndeplinirea acestui angajament.
Întrucât nu s-a respectat promisiunea, am anunţat într-un mod absolut regulamentar, prin Primărie şi prin organele de Poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie în ziua de duminică, 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat”.
Scopul mitingului PNŢCD, a mai spus Corneliu Coposu, era „să forţăm abandonul monopolului puterilor politice care era deţinut de guvernanţii provizorii”.
„Emanații” se amorezaseră deja de putere
„Emanații Revoluției”, cum își spuneau cei din jurul lui Ion Iliescu și Petre Roman, care puseseră mâna pe putere după execuția soților Ceaușescu, au făcut apel la mineri să vină în București pentru „restabilirea ordinii”.
Au avut loc incidente violente între mineri și locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea milițienilor, securiștilor și a liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație.
În urma incidentelor cu forțele de ordine, dar și cu muncitorii aduși la contramanifestație de liderii Frontului Salvării Naționale, câteva zeci de manifestanți au fost răniți.
Vine clasa muncitoare din țară
Pe 29 ianuarie, susţinătorilor bucureşteni ai Frontului li s-au adăugat oameni veniţi din Iaşi, Fălticeni, Constanţa, Medgidia, Năvodari, Călăraşi, Piteşti, Ploieşti, Giurgiu, Alba, Făgăraş, Braşov, Maramureş, Bacău.
Provincialii s-au amestecat rapid cu bucureştenii. S-au întâlnit în mai multe puncte din Bucureşti: la Televiziune, în faţa sediului PNŢ din Bulevardul Republicii şi al PNL de pe Magheru. „Cine e cu Frontul să coboare la «Ştefan cel Mare»”, li s-a anunţat călătorilor cu metroul.
Vin minerii
În mulţimea adunată pe străzile Capitalei au ajuns luni dimineaţă şi aproximativ cinci mii de mineri din Valea Jiului. Aflaseră tot de la televizor că ţara e în primejdie.
Duminică seară s-au adunat în faţa Primăriei din Petroşani. Aveau de ce să apere Frontul, scria Cristina Diac acum 10 ani în Jurnalul Național.
Cu câteva zile în urmă, la 19 ianuarie, reprezentanţii sindicali ai minerilor se întâlniseră cu Ion Iliescu, Petre Roman şi Nicolae Dicu, ministrul minelor.
În urma discuţiilor, li s-au satisfăcut mai multe revendicări: săptămâna de lucru de cinci zile, posturi de câte şase ore, salariu dublu pentru cine lucra în zilele de sărbători legale, de la 30 până la 36 de zile de concediu pentru lucrătorii din subteran, creşterea sporului pentru munca de noapte de la 15% la 25%, plata integrală a salariului pentru zilele de spitalizare cauzate de accidente de muncă, pensie de urmaş pentru soţiile celor decedaţi în accidente de muncă.
Luni dimineaţă, minerii de la Vulcan, Livezeni, Aninoasa, Paroşeni, Lupeni şi ale întreprinderi miniere din Valea Jiului s-au îndreptat spre gara din Petroşani.
La plecare au povestit ulterior unii dintre participanţi, li s-a spus să meargă liniştiţi, nu vor fi sancţionaţi pentru absenţa de la locul de muncă.
Plecarea fusese organizată de sindicat. Cei cinci mii de oameni au încăput cu greu în cele 18 vagoane ale garniturii speciale puse la dispoziţie de CFR. Mulţi au rămas pe dinafară. Ca să facă faţă frigului s-au aproviziont cu mult alcool.
De la gară, direct la PNL și PNȚCD
„Frontul a trăit cu noi, a suferit cu noi, s-a născut în bătaia gloanţelor”, a consemnat reporterul opinia lui Mircea Comşa de la Mina Paroşeni.
De la Gara Băneasa, unii dintre mineri au fost transportaţi la sediul PNL, din Bulevardul Magheru, pe care ulterior l-au devastat. Alte grupuri s-au dus direct în Piaţa Victoriei.
Umilirea lui Coposu
Corneliu Coposu, care trecuse prin 17 ani de detenţie cumplită în anii comunismului, s-a mai văzut umilit o dată şi ameninţat cu moartea.
A trebuit să fie scos din sediul PNȚCD chiar de primul ministru de la acea vreme, Petre Roman, şi transportat cu o tanchetă pentru a fi salvat din ghearele susţinătorilor FSN, veniţi să facă ordine la PNŢCD şi, în general, în toată Capitala.
Ceilalți mineri au stat în Piața Victoriei câteva ore, apoi au făcut cale întoarsă spre gară, şi de acolo înapoi la Petroşani.
Aveau să revină peste nici o lună.
Între timp, sub presiunea străzii, Ion Iliescu şi liderii partidelor de opoziţie se întâlniseră pentru noi discuţii. De pe urma lor, peste câteva zile avea să se apară Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN).
Comuniștii din eșalonul doi al regimului Ceaușescu și securiștii cu rang înalt puseseră stăpânire pe România!
Și a fost prima Mineriadă!
