La comanda domnitorului Neagoe Basarab a scris, pe la 1520, lucrarea „Viaţa şi traiul sfinţiei sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Ţarigradului, carele au strălucit cu multe patimi şi ispite în Ţarigrad sau în Ţara Muntenească”.
Scriitura lui Gavriil Protul este despre viaţa fostului patriarh ecumenic Nifon II, chemat de Radu cel Mare (foto), ce a domnit între 1495 și 1508, pentru reorganizarea Bisericii din Ţara Românească, dar şi despre evenimentele politice petrecute între anii 1504-1520.
A fost redactată în greacă, bizantină și slavonă:
„Decii după moartea lui [Radu cel Mare], boiarii nu să putea voi pre cine vor pune domn.
Că unii zicea: să fie cesta; iar alții: ba cela; și era gâlceavă și ceartă între dânșii, după cuvântul Evangheliei ce zice: când să va înpărți casa adânsueși (?), atunci să va pustii. Și așa fiind ei înpărecheați, rădicară caznă asupra lor pentru păcatele lor, după cum zisese fericitul Nifon, și puseră domn în scaunul țărăi pre Mihnea, feciorul Dracei armașul.
Și cum apucă domniia, îndată să dezbrăcă lupul de piialea cea de oae și-și astupă urechile ca aspida și ca vasiliscul, iar arcul și-l încordă și găti săgeți dă săgeta și sabiia și-o fulgera și mâna și-o întărea spre rane.
Și prinse pre toți boerii cei mari și aleși și-i munci cu multe munci și cumplite și le lua toată avuțiia și să culca cu jupânesele lor și cu fetele lor înaintea ochilor lor.
Decii unora le-au tăiat nasurile și buzele, pre alții i-au spânzurat și pre alții i-au înnecat; iar el să înbogățea și creștea ca chedrul pân’ la ceriu și-și umplea toată voia sa (…)
Decii șăzu în scaun Vladul Vodă și veni toată țara de i se închină și-i aduseră daruri multe și să întoarsără iar cineș pre la case-și cu mare bucurie.
Iară Vladul Vodă cu ajutoriul lui Dumnezău creștea întru mare bunătăți și în cinste, până cât au ținut sfatul acelui neam drept.
Iară Mihnea Vodă au căzut în eresul hulei Duhului Sfânt.
Că iată, cum iaste tot ținutul Apusului dă putrezește cu marele Râm în eresele sale și cum au perit al doilea Iulian călcătoriul pentru închinarea idolilor, așa și acesta pentru luptarea Duhului Sfânt, că s-au înprietenit cu ungurii și au înpletit mreje hicleane asupra tânărului Vlad Vodă și veniră asupră-i.
Și deaca să loviră oștile, iară Danciul marele vornic ajută Vladului Vodă că era și el de un neam iar bun și drept, și biruiră pre oastea călcătoriului și hulitoriului Mihnea Vodă și fugiră toți rușinați în Țara Ungurească.
Și veni mâniia lui Dumnezeu pre Mihnea Vodă, al doilea Iuliian, și fu rănit de viteazul Dumitru Iacșici și muri; pre carele trimisese Dumnezeu ca și pre sfântul mucenic Miercurie asupra păgânului Iulian”.
